2 6

Lasă gândul meu 
Să rătăcească prin tine
Până când va fi al tău
Ca apoi să devină al nostru.
( Marius Tucă )

" Urmează calea frumoasă a binelui pe care l-am făcut şi l-am risipit "

Drum bun prin mintea mea
Caută-te pe tine, caută-mă pe mine
Aruncă-te în gol prin gândurile mele
Ia-ţi arcuri, prin această junglă
Ţi se poate întâmpla orice
Poţi întâlni oamenii, păsări, zei.
Drum bun prin mintea mea
Ia toate intersecţiile la rând
Cutreieră-mI visele visate şi nevisate
Ochii mari, cuprinde cât vezi cu ei
Scoate aparatul şi imortalizează totul
Developează filmul la faţa locului
Nu ştii cu ce vei rămâne afară, nu-l voala. 
Drum bun prin mintea mea,
Sper să te descurci cu o simplă busolă
Ea, invariabil, o să-ţi arate copilăria
Şi apoi, dacă te vei rătăci cumva,
Urmează calea frumoasă a binelui
A binelui pe care l-am făcut şi l-am risipit,
Ea te va scoate definitiv la lumină şi la viaţă.
Drum bun prin mintea mea,
Vino s-o iei cu tot ce e în ea
Vom face un proces-sentimental de predare-primire
Să nu pară un teritoriu ocupat prin forţă
Trasează granițele, stabilește hotarele, tocmeşte grănicerii
Pune stăpânire pe tot şi pe toate,
Bine ai venit în lumea ta.
(Marius Tucă)

Când?

Tu când ai de gând să-mi spui că mă iubești?
N-ai nevoie de prea multe reclame fine, de acorduri,
E treabă mai mult de feeling şi de coduri,
Ştii foarte bine că vibrațiile tale îmi curg prin vene
Joacă-te cu balansul luminii, filtrează-l prin gene, 
Nu căuta răspunsuri prin cărtile de alchimie
La mine totul e atât de simplu, eu sunt poezie.


(Marius Tucă)

În tine şi în mine

Am să te iubesc până la sfârșitul lumii,
N-am adunat provizii şi nici ghiduri de supravieţuire,
N-am săpat tuneluri, n-am planurile nu ştiu căror catacombe,
Iubirea mea nu trebuie să iasă la suprafață pentru a supravieţui,
Ea trăiește în tine şi în mine,
Ea respiră în tine şi în mine
Oriunde ne-am afla în lume.

( Marius Tucă )

2 6 4

Mi-e dor de tine!
Dintr-o întâmplare
Dintr-o amintire
Care parcă a fost
Parcă n-a fost.

Mi-e dor de tine!
Ca de un poem nescris
Ca de un vis
Ca prafului de stele
Ca de dragostea vieţii mele
Mi-e dor de tine!

(Marius Tucă)

Sfat

Când îţi plouă în suflet, fă-ţi umbrelă dintr-o bucurie.
( Emil Cioran )

Doar un cuvânt

Ştiu un cuvânt ce umblă, nevăzut,
compus din reci cristale ce se rup;
din fumul care eşti, căzut,
ajută-l să-şi ia trup!

(Gheorghe Tomozei)

Încă

Eşti lângă mine. Te simti bucătărind în sângele meu,
îţi ştiu tăcerile pe de rost, numai scrisorile de la tine îmi vin tot în scrierea
încă.

(Gheorghe Tomozei)

" E primăvara-n sărbătoare şi liliacul a dat în floare "

Povaţă

Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.

( Octavian Paler )

Libertate de gândire

Nu pui temelia libertății când îi împuşti pe cei ce gândesc altfel decât tine.

( Antoine de Saint-Exupéry )

. . .

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie careia să-i încredinţez toate nimicurile ce mi se întâmplă...
Poate că îmi scriu chiar mie.

( Antoine de Saint-Exupéry )

" Pentru toţi cei ce se desprind de ţărmuri şi se duc departe... "

Ca să fii om întreg atâtea sunt necesare...
Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii.
Să ştii un izvor în care să-ţi speli sufletul de tristețe, de oboseală şi de moarte.
Să ştii să fii, nesărăcind pe nimeni nici cu un bob de grâu, cel mai bogat om din lume.

( Geo Bogza )

" Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării "

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi
Şi fugi de tonţi şi răi.


(Omar Khayam)

" Noi suntem unul amândoi şi-n lumea toată suntem numai noi... "

E primăvară iarăşi...

" Ca şi cum am fi vinovaţi de o vină pe care noi nu o ştim... "

Se duce-n sus şi tot mai sus
lumina globulară
noi o privim cu ochiul dus
ce scânteie-n afară
Noi o iubim şi suntem trişti
că se face-n ceruri lună
şi nici nu-ţi vine să exişti
că ea cu noi nu e-împreună
Se duce-n sus, în sus , în sus
Şi-mbrăţişaţi ne ţinem
doi câte doi, şi stins, şi dus
şi nevăzuţi de nimeni.

( Nichita Stănescu )

Gând de dor

Ah, n-o să ştie nimeni
gingașa pricină a cireşului
profunda pricină a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o să ştie nimeni
zburata pricină a păsărilor
împietrita  pricină a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o să ştie nimeni
neagra pricină a pământului
curgătoarea pricină a râurilor
cauza sufletului meu.

( Nichita Stănescu )

" Nu pentru Nu este Nu! "

Nu ninge când e foarte frig.
Nu plouă când e foarte cald.
Nu vin cuvintele , când te naşti.
Nu vine anul nou, când mori.

Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele.
Nu pentru Nu este Nu!

Nu vii niciodată 
când mi-e foarte dor de tine.

( Nichita Stănescu )

" Bun, dar cu noi cum rămâne? "

Fără margine şi limpezi
noi doi eram
Nimica, nimica nu ne despărţea
pe noi doi
Orice privire deodată
prin noi doi trecea
Umărul tău era mâna mea
ochiul meu era umbra ta
realitatea ta era
inima mea
glezna mea era
geanta ta
gura ta era
vederea mea
nara mea era
coasta ta
Fără de margini şi limpezi
noi doi eram
când deodată loc
n-am mai avut unul de altul
cum aerul apăsat în aer
sub aripa păsării zburânde.

(Nichita Stănescu)