"... cum se formeaza visele?"

Daca privesc mult un copac,
Parca aud un glas din frunze:
"Se facea ca era un copac"
Daca vad polul nord pe harta:
"Se facea ca era polul nord " .

Oricum trebuie sa sufli mult abur din tine
Pe lucruri aproape intamplatoare,
Ca o stea care rugineste raze ,
Consumandu-se.
Casa, apa, focul, femeia
Trebuie sa fie atat de clare .
Incat casa sa devina femeie
Cand privesti a doua oara,
Foc mare - cand te mai uiti odata .

A fost o vreme cand
Inchideam ochii direct spre vise ,
Ca un copil care nimereste dintr-o data in palarie
Stolurile de fluturi.

Acum stau toata noaptea treaz
In mijlocul unui cearcan tot mai mare
Si ma gandesc cum se formeaza visele.

( Marin Sorescu )

><><><><><><><><><><

Ne vom strecura noaptea
sa furam
o ramura inflorita.

Vom sari zidul
in intunericul unei gradini straine,
doua umbre in umbra.

Iarna inca nici n-a trecut
si marul se arata
preschimbat pe neasteptate
intr-o cascada de flori mirositoare.

Vom patrunde in noapte,
vom ajunge pana la firmamentul ei tremurator
si mainile tale mici, si mainile mele
vor fura stelele…

Si in varful picioarelor,
in casa noastra,
prin noapte si umbra,
va patrunde odata cu pasii tai
pasul mut al parfumului
si,
cu picioarele instelate,
trupul limpede al primaverii.

( Pablo Neruda )

"... se decupează din viaţă după voie..."

există un oraş
ca o pâine uscată
un oraş în care dacă cineva ar ţipa
toate lucrurile de acolo ar ţipa odată cu el

chiar şi lucrurile aşezate de oameni
pe pervaz

acolo trebuie să întâlneşti
pe străzile lungi şi roşii
ca nişte revărsări de lavă
o fată
aşa cum trebuie să întâlneşti
un om fericit atunci când plouă

fata aceasta
merge pe sub cerul în formă de umbrelă
lumea toată i se reflectă în unghii

creşte se micşorează devine invizibilă
se decupează din viaţă
după voie
are vise
în urma ei rămân multe eşarfe albastre
se pot vedea
agăţate de copaci
sunt visele ei mami
spune un copil părintelui

fata
se roagă înainte de drum
să aibă puterea să se roage
face noduri marinăreşti la şireturi şi îşi spune
/azi voi ajunge la capătul lumii cum ajunge un peşte la marginea acvariului
voi colora ochii oamenilor ei vor simţi ca şi când ar avea o geană sub pleoapă
îşi vor pune dorinţe/ (şi aici face o fotografie soarelui)

pare
singură
şi
uşor de iubit
ca o operă de artă

inima ei hoinăreşte necontenit
prin trup
astfel încât
şi o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează

urmăriţi-o cu privirea
cum înfloreşte citind aceste versuri cum sufletul ei
face piruete
iute iute
de atrage intreg universul spre ea

nu-i spuneţi nimic
pentru că acum are fragilitatea unor
coarne boureşti.

(Stefan Ciobanu)

**** **** **** ****

Eu cred că suntem un popor vegetal,

De unde altfel liniştea

În care aşteptăm desfrunzirea?

De unde curajul

De-a ne da drumul pe toboganul somnului

Până aproape de moarte,

Cu siguranţa

Că vom mai fi în stare să ne naştem

Din nou?

Eu cred că suntem un popor vegetal-

Cine-a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?

( Ana Blandiana)

" Totul imi pare foarte cunoscut la dumneata..."

Chipul meu imi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva esti tu
Cel cu care am ras
Intr-o viata,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de o vitrina ?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteste de o istorie
Moderna si contemporana .
Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel,
Mirandu-se pe niste lucruri obisnuite,
Pe tristete, pe noapte, pe spaima.
Ai vreo ruda, o mana, un gand,
Vreo spranceana, cam asa ceva,
In soare
Si-n celelalte stele cazatoare ?
Pot jura
Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie
De fata aceea
Al carei nume iti scapa mereu .
O,
Totul imi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar si zilele care nu ti s-au intamplat
Si se vor intampla.

(Marin Sorescu)

"... iubirea-i axul cerurilor toate... "

...la inceput iubirea de iubire
precum iubirea aburea in fire,
neliniste vibrand in elemente,
visand la bucuriile absente,
chemand impreunari, dorind a fire
la inceput ideea de iubire...

(...si noi ne-am cautat prin vremi de-a randul:
te banuiam , te-apropiam cu gandul,
te desenam recunoscandu-ti mersul
si-mpodobeam cu tine UNIVERSUL
fara de chipul tau in mine avandu-l
si noi ne-am cautat prin vremi de-a randul...)

...iubirea-i axul cerurilor toate
in mari nuntiri cu muzici peste poate,
un semn al ei si lumi cu lumi s-aduna:
idei danseaza, haurile tuna,
stele-n ghirlande leagana-se roate,
iubirea-i axul cerurilor toate...

( Radu Carneci )

* * * * * * * * * *

A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina

Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Femeia....visa.

( Nazim Hikmet )

" Si nu m-as rataci si nu m-as teme decat in clipa-n care m-ai uita... "

As vrea sa fiu ca aerul usoara,
Si sa ma sui la cer si sa-l sarut,
De bucurie ca se desfasoara
Deasupra mea si-a ta si c-a facut
Sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
La care inca de copii priveam
Cand rasarea-n anume ceas la geam,
Si eu si tu spuneam: “E steaua mea!”.

Si-asemeni stelei, va fi fost si-o carte
Care-n aceeasi vreme sa ne placa
Mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
A stramtei lumi; si cine stie daca
Ne-am despartit candva cu-adevarat
Privirile pe cer si pasii pe pamant,
De vreme ce ni s-au amestecat
Intr-un universal si orb alint…

As vrea sa fiu ca aerul usoara
Si sa m-ating de toate ce-ai atins,
Sarutul meu de-a pururea aprins
Sa fie-acela care te-nfasoara;
Cand vei privi-ntr-o apa, sa ma vezi,
Si clatinarea fiecarei flori
Aminte aduca-ti ca de-atatea ori
Ne-au cununat frumoasele livezi,
Si mana mea pe umeri ti-a fost stat
Acolo,-n intuneric, ochii mei
Si-amestecara lacrima cu-ai tai
Mult mai-naintea primului pacat.

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
Intaia oara, si-n ce tara-anume,
Si cate trupuri am schimbat si nume,
Cand trecatoare morti ne-au adumbrit ?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
E ca un fir pe care-l simt prin vreme,
Si nu m-as rataci si nu m-as teme
Decat in clipa-n care m-ai uita.

( Magda Isanos )

1 Mai pe taramuri dobrogene...

TU... doar TU...

TU esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.

TU mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.

Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.

( Magda Isanos )