" Noi suntem unul amândoi şi-n lumea toată suntem numai noi... "

E primăvară iarăşi...

" Ca şi cum am fi vinovaţi de o vină pe care noi nu o ştim... "

Se duce-n sus şi tot mai sus
lumina globulară
noi o privim cu ochiul dus
ce scânteie-n afară
Noi o iubim şi suntem trişti
că se face-n ceruri lună
şi nici nu-ţi vine să exişti
că ea cu noi nu e-împreună
Se duce-n sus, în sus , în sus
Şi-mbrăţişaţi ne ţinem
doi câte doi, şi stins, şi dus
şi nevăzuţi de nimeni.

( Nichita Stănescu )

Gând de dor

Ah, n-o să ştie nimeni
gingașa pricină a cireşului
profunda pricină a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o să ştie nimeni
zburata pricină a păsărilor
împietrita  pricină a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o să ştie nimeni
neagra pricină a pământului
curgătoarea pricină a râurilor
cauza sufletului meu.

( Nichita Stănescu )

" Nu pentru Nu este Nu! "

Nu ninge când e foarte frig.
Nu plouă când e foarte cald.
Nu vin cuvintele , când te naşti.
Nu vine anul nou, când mori.

Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele.
Nu pentru Nu este Nu!

Nu vii niciodată 
când mi-e foarte dor de tine.

( Nichita Stănescu )

" Bun, dar cu noi cum rămâne? "

Fără margine şi limpezi
noi doi eram
Nimica, nimica nu ne despărţea
pe noi doi
Orice privire deodată
prin noi doi trecea
Umărul tău era mâna mea
ochiul meu era umbra ta
realitatea ta era
inima mea
glezna mea era
geanta ta
gura ta era
vederea mea
nara mea era
coasta ta
Fără de margini şi limpezi
noi doi eram
când deodată loc
n-am mai avut unul de altul
cum aerul apăsat în aer
sub aripa păsării zburânde.

(Nichita Stănescu)

" Şi-am zis aripă de pene ca să zbor cu ea prin vreme... "

Frunză verde de albastru
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.

( Nichita Stănescu )

Noi

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

(Nichita Stănescu)

Tu, eu... Eu, tu...

" Nu cum sunt eu sunt eu

ci cum eşti tu sunt eu.

Un fel de tu sunt eu

pe care nu l-ai mai lăsat

să fie eu. "

( Nichita Stănescu )

zi de zi...