“Cuibul Linistit”...

Castelul, numit si “Cuibul Linistit” este de fapt o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie strajuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase si combina elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgaresti. Este foarte aproape de mare, fiind despartit de aceasta doar de faleza. A fost locul preferat al Reginei Maria, in care aceasta a locuit, tocmai de aceea ramanandu-i denumirea de “Castel”.

Interiorul Castelului este extrem de modest, pereti varuiti in alb, usi masive din lemn sculptat, pastrate din perioada Reginei. Au mai fost pastrate din acea perioada si cateva obiecte: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si un semineu.

(http://www.balcic.net/castelul.html)

Balcic...

Balcic (sau Balchik în limba bulgară), este un orăşel situat pe ţărmul Mării Negre, în Bulgaria, la circa 60 de km de Vama Veche. Între anii 1913 – 1940 a aparţinut României, în urma celui de al doilea război balcanic (iunie - august 1913). În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria.
Pentru mult timp oraşul a fost supranumit Oraşul Alb, din cauza dealurilor albicioase din jur. De altfel, întregului ţărm i s-a spus, din aceleaşi motive, Coasta de Argint. În prezent, broşurile din Bulgaria care prezintă orasul îl numesc “perla litoralului bulgăresc”.

(http://www.balcic.net/)


click pe titlul postării: Loreena McKennitt- Tango to Evora

Cap Kaliakra

Kaliakra este un superb promotoriu aflat la câţiva kilometri de graniţa româno-bulgarâ. Pentru a putea ajunge acolo, trebuie să te abaţi circa 12 kilometri din drumul principal dintre Vama Veche si Balcic.
Promotoriul Kaliakra (Capul Kaliakra) se întinde pe 2 km în Marea Neagra şi are circa 60 de metri înălţime faţă de nivelul mării, fiind o formaţiune de stânci calcaroase. Inaccesibilitatea locului a făcut în antichitate din ea o mare fortăreaţă, fiind a doua cetate importantă dupa Tomis. În aceea perioadă se numea Tirisis. Fortăreaţa a fost succesiv folosită de traci, romani, bizantini şi bulgari.
O legendă spune că în această fortăreaţa şi-a adăpostit bogăţiile Lyzimah, succesorul lui Alexandru cel Mare.
În prezent, aici se află un mic muzeu în care pot fi văzute piese arheologice. De asemenea, pe promotoriu se află ruinele vechii cetăţi, care include poarta prin care se intra dinspre continent, ziduri ale cetăţii dar şi ruine ale diferitelor clădiri, biserici, băi comune romane si făntăni.
O altă legendă se referă la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe promotoriu in mare, pentru a nu fi capturate şi convertite la Islam de către turci. Este probabil cea mai populară legendă, la intrarea in Kaliakra existând şi un monument dedicat fecioarelor care s-au aruncat în mare – “Poarta celor 40 de virgine”.

(http://www.balcic.net/alte%20destinatii.html)



click pe titlul postării: Gheorghe Zamfir - Einsamer Hirte

TU

Mulţumesc pentru toate,
Pentru că exişti,
Că eşti alături de mine,
Că ai grijă de sufletul meu,
Că îţi pasă,
Că nu eşti indiferent….

Mulţumesc pentru
Acele clipe minunate
Petrecute împreună,
Pentru acele cuvinte
Şoptite cu atâta dragoste.

Mulţumesc pentru că
Mă accepţi aşa cum sunt,
Pentru că mă asculţi
Şi eşti atent,
Pentru că nu eşti un vis.

Mulţumesc pentru visele
Ce noapte de noapte le am,
Pentru speranţe care nu pier,
Pentru bucuria ce mi-o aduci,
Pentru că îmi ştergi lacrimile
Si faci ca durerea să plece….

Eşti un înger venit să mă păzească,
Care îmi alină suferinţa
Si îmi aduce numai bucurii,
Zâmbete şi soare
Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
De aceea îţi mulţumesc!

(Andreea Popovici)


click pe titlul postării: Conexiuni - Tu

Sunt eu...

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!
Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!
Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:
infinitul fiecăruia dintre noi...

(Lelia Mossora)


click pe titlul postării: Yanni - Reflections of Passion

O speranţă... pentru TINE...

Am început să aud timpul cum trece.
Dar nu peste mine, ca pană acum.
De la o vreme, timpul a început să treacă
prin mine.
Lasă nişte urme vagi de amintiri,
câteva păreri (de bine şi nu numai)
şi poate o dâră subţire de teamă.
S-au adunat în timp, din timp
atât de multe în mine
încât nu mai am unde sa le ţin.
M-am decis, deci, sa le împrăştii
în jurul meu.
Unuia îi dau un regret,
altuia îi dau o fericire,
amintirile am decis sa le ţin
Măcar încă o vreme, pentru mine.
Pană acuma am dat:
tristeţea ultimei despărţiri unui uragan,
bucuria unui prim sărut am lăsat-o
pe-o scandură din parc;
teancul de lacrimi l-am dat
unui amic ce suferea de prea multă fericire.
Apoi am dat ultima tacere
unei ciocarlii.
Am mai gasit, pe fundul sacului
în care ţin tot ce se adună în mine
din timp - o speranţă; o speranţă
pe care am să ţi-o fac cadou ţie;
tu, care mă ajuţi uneori, să trec prin timp.

(Diana Iordache)


click pe titlul postării: Maksim Mrvica - Somewhere in Time

" Chiar aşa cu orice preţ, să vrei să reuşeşti în viaţă? "

Nu arăta că doare, nici cum, nici cât şi nici de ce! Dar mai ales nu-ţi expune slăbiciunile, locurile sensibile, sufletul, inima, visele, aspiraţiile, lacrimile.
Un loc comun, ca atatea altele, mult prea comun, prea intrat în ADN-ul ce ne defineşte, compunându-ne zilele şi nopţile, clipele, viaţa. Puterea de a reuşi.
Puterea! Ăsta e locul comun. Forţa, izbânda, succesul, biruinţa. Nu ne putem permite să fim prieteni cu cineva slab, nu dă bine... Ne pune într-o lumină nefavorabilă, ne anulează disperatul efort de a zidi lumea de lume, privirea de privire, lumina din ochi de umbra dintre gene. Ne trage în jos, ne umileşte în faţa lumii din care tocmai am scăpat urlând. Ne duce spre o zonă deloc confortabilă a eşecului, a renunţării, a înfrangerii din social. Nu e bine!
Suntem PUTERNICI!
Nu avem dreptul să fim slabi! Nu ne mai putem permite să fim slabi. Indiferent de ce ar trebui să insemne asta. Nu trebuie să ne vadă lumea punând genunchiul în pământ, chiar dacă gestul ăsta e suprema reverenţă faţă de un crez, faţă de un ideal, faţă de o fată-femeie-copil ce ne împlineşte aşa cum nu ar putea să o facă nici o victorie de care şi-ar aminti cel mult două zile gaşca alcoolicilor din colţ.
Suntem ÎNVINGĂTORI!
Nu avem treabă cu locul doi! Acela e bun doar pentru scripte, pentru bazele de date ce ajută la definirea unor statistici utile, celor care vor veni să ocupe, luptând mereu şi mereu, un alt loc întai. Nu mai trecem în amintiri cu o fântână, cu un copac, cu o casă sau cu un copil. Ne trebuie reuşita, victoria, izbânda. Nu mai putem recunoaşte o o grădina cu flori, ăsta e romantism. Noi suntem aplicaţi! Ne descurcăm mult prea bine cu o listă de premianţi, o înrămăm şi ne e suficient. Ne-am asigurat nemurirea!
Avem SUCCES!
Brusc facem parte din categoria fericiţilor, a împliniţilor. Avem de acum un loc bine stabilit în rândul celor ca noi. Nu contează câte vise am ucis pentru a ajunge aici, câte speranţe am frânt, ce idealuri am călcat în picioare. Suntem noi cu ai noştri între noi şi astfel de intrebări nu se pun. În urma fiecaruia se întinde o lungă listă cu slăbiciuni ce au trebuit date la o parte, chiar dacă prin listele astea găseşti toate motivele pentru care ele există. Din vise, din aspiraţii, din idealuri, din dragoste, din iubire am venit aici pe planetă, doar că acum, când "TREBUIE", când presiunea lui ACUM e mai mare ca oricând, nu ne mai putem permite să fim compuşi din altceva decât granit, aluatul campionilor.

Chiar aşa cu orice preţ?

Chiar aşa cu orice risc?

Chiar aşa cu orice chip?

Să vrei să reuşeşti în viaţă...

Să poţi?!

( Florin Chilian - Jurnalul Naţional / 29.05.2006 )


click pe titlul postării: Florin Chilian - Salvează-mă de mine

"Altceva nu-i nimic şi mereu mă complic... şi ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi..."

Dacă m-aş lua după pretexte,

dacă-aş trage unde e uşor,

nici nu trebuia s-aud de tine

şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,

dragostei morale ce ţi-o port,

dar pricep că mi-ar fi fost rentabil

să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,

pentru un ambiţios pariu,

dar aleg o cale complicată,

tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,

decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii

şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,

tatăl ei de soartă la mezat,

te iubesc în felul unui trăznet,

te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie

cu acest fel de a trăi al meu,

totuşi, vreau să ştii că, din păcate,

dragostea e o dificultate,

fără care-ar fi cu mult mai greu.

( Adrian Păunescu )

click pe titlul postării: Andre Rieu - TE IUBESC

Şi totuşi... există poveste...

Oameni, oameni, fraţii mei,
Disperaţii, fericiţii,
V-aţi spălat de superstiţii,
De demoni şi dumnezei.

Însă-i nu-i destul folos
Dacă peste tot ce este
V-aţi spălat şi de poveste,
L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.

Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângeră ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolţi, pe ce pământ?

Mă ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vă e basmul, oameni.
Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos?

Făt-Frumos n-a existat,
N-a stat nimănui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist băiat.

Mai visaţi de vreţi să fiţi
Fericiţi cu capu-n pernă,
Feriţi epoca modernă
De rigizi şi scofâlciţi.

Din prea mult entuziasm
Să nu spargeţi Voroneţul,
Daţi-i voi mai mare preţul,
Oameni, mai râvniţi la basm.

Voi, care aveţi copii,
Nu-i lăsati sub gând satanic,
Să respire sterp, mecanic,
Ca şi când nu ar fi.

Doborâţi himera jos,
Oameni, reveniţi în lume,
Pe umana noastra culme
Regăsiţi pe Făt-Frumos.

Făt-Frumos şi toţi ai lui,
Fiincă unde nu-i poveste
Lume nu-i şi om nu este
Şi, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Şi ni l-au răpit piraţii,
Vameşi vigilenţi, redaţi-i
Actele lui Făt-Frumos.

Daţi-i viaţa înapoi,
Ochii mari, mişcarea buzii,
Făt-Frumosul din iluzii
Şi frumos numai prin voi.

( Adrian Păunescu)


click pe titlul postării: Adrian Păunescu - Totuşi iubirea

>><< >><< >><< >><<

Apune soarele-n văpăi

Şi înserarea, ca un val,

Pe subt răchitile din deal

Se lasă-n linişte pe văi.

Coboară-ncovoiat la pod

Un biet pescar, de pe Siret,

Şi-n umbra sură pier încet

Pescar, şi apă, şi năvod.

De jos, din ceaţa de pe prund,

Doi pescăruşi au apărut

Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

( Otilia Cazimir )


click pe titlul postării: Yanni - One Man´s Dream