Mă-ntorc acum spre viitor cu faţa
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.
Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâine
Şi peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.
Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâine
Şi peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
( Demostene Botez )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu