" Unu-i Iancu între moţi! "

Doarme duhul strămoşesc

În poporul românesc
Doarme... numai de n-ar fi
Prea târziu cand s-a trezi!
O, de s-ar trezi azi iar
Jugul josnic frânge-l-ar
Jugul aspru ruginit
De duşmani laşi făurit.
Unde merg şi unde stau
Tot de jele-amară dau
Şi sub ceriu frumos, senin
Lumea-i fiere şi venin.
Dar de tot nu s-a fi stins
Vechiul foc ce l-au aprins
Pe pământul ardelean
Horia, Cloşca şi Crişan?!
Hei cum ars-a până-n nori
Focul cel cotropitoriu
Al Românului trezit
Din apus spre răsărit.
Parcă văd din munţi şi văi
Iar sărind spre ceriu scântei
Flăcări multe mari pre rând
Ţara-ntreagă acoperind.
Nu vă-ncredeţi inamici
Focul arde-n mulţi voinici
Şi când se va aprinde-n mii
Arde-va pe voi de vii!

( Cântecul Iancului - 1847 )