sâmbătă, 31 ianuarie 2015

" Nu e niciodată prea târziu sau prea devreme. Este atunci când trebuie să fie. "



Încearcă să îţi imaginezi cum ar fi viaţa fără măsurarea timpului. Probabil că nu poţi. Ştii luna, anul, ziua săptămânii. Ai un ceas pe perete sau pe bordul maşinii. Ai un program, un calendar, un timp pentru a mânca şi un timp pentru a te duce la cinema.
Dar, cu toate astea, în jurul tău nimic nu ţine seama de măsurarea timpului. Păsările nu întârzie. Un câine nu îşi verifică niciodată ceasul. Căprioarele nu se agită de ziua lor de naştere.
Doar omul măsoară timpul.
Doar omul numără ceasurile.
Şi, din această cauză, doar omul trăieşte o frică paralizantă pe care nu o cunoaşte altă creatură.
Teama că nu mai are timp.
Odată ce începem să numărăm clipele, ne pierdem capacitatea de a fi fericiţi.
Întotdeauna e nevoie de mai multe minute, de mai multe ceasuri, de un progres tot mai rapid pentru a face tot mai multe într-o singură zi. Bucuria simplă de a trăi intre două răsărituri de soare e pierdută.
Tot ce face omul pentru a fi mai eficient, pentru a-şi umple orele nu-l mulţumeşte. Îi creşte doar setea de a face mai mult. Omul vrea să fie stăpânul existenţei lui. Dar nimeni nu este stăpânul timpului.
Când măsori viaţa, nu o trăieşti.

Mitch Albom – Măsura timpului



sâmbătă, 17 ianuarie 2015

pentru ea, pentru Roseanna...






film: "For Roseanna"

muzica: Trevor Jones





vineri, 9 ianuarie 2015

promisiune...



„ Când o să mă fac mare, o să mă duc în 
America de Sud.
Vrei să ştii unde o să stau?
La cascada Paradisului, un tărâm pierdut în timp.
O să mut casa acolo şi o să parchez chiar lângă cascadă.
Iar după ce o să ajung acolo, o să păstrez paginile astea
pentru aventurile pe care o să le trăiesc.
Doar că nu ştiu cum o să ajung la cascada Paradisului.
Asta e! Ne poţi duce tu cu un dirijabil!
Jură că ne duci acolo! Jură! Hai, jură!
Bun, ai promis. Nu mai poţi da înapoi acum. ”