joi, 29 mai 2008

Magda Isanos - Rochia


Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din nimica.

Ca trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se destrama si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza prin odaie.

Revede balul cel dintai batrana,
isi recunoaste rochia de fata
si-i tremura pe-atlasu rece mana
de-nduiosare multa-nfiorata.

Si cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de garbova bunica-n vechiul sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de bal?

Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surasul stralucit,
in trupul garbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Si mi-au raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrina-n vechiul sal;
nu, n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, primul bal.

marți, 27 mai 2008

Cine stie?



Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

(Lucian Blaga)


duminică, 25 mai 2008

Tinerii indragostiti...


…se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.

(Nichita Stanescu)



vineri, 23 mai 2008

Distanta nu-i nimic... e doar un camp cu flori...


Amandoi...


Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntâia oara;
ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini când zarea poate si pentru noi sa moara.

Minunea nostra simpla e darul de a sti
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate -
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramânem cât inima ne bate.


(Corneliu Serban)

De dragoste...



Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

(Edith Södergran)

luni, 19 mai 2008

Magda Isanos - Macii


Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.

sâmbătă, 17 mai 2008

Rugaciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

(Octavian Goga)

marți, 13 mai 2008

"Merita sa traiesti, sa iubesti si sa speri!"


"" Plang cu ploile, rad cu soarele, am pe buze gustul sarat al marii si vantul amintirilor imi rasfira parul. Sa ne intoarcem in trecut si sa privim cu sufletul curat primele zile petrecute impreuna. Poate ca nu a fost totul asa cum ne-am dorit. Dar a fost si ESTE frumos, cel putin pentru noi si pentru felul cum intelegem noi frumusetea.
Ia iubirea de mana, trage linia ei peste linia vietii tale, ia-ti norocul de mana si mergi mereu inainte, iar la viitor sa nu te gandesti decat cu optimism. Sa ai puterea sa-ti pastrezi amintirile toate, si bune si rele. Sa nu renunti la nici una caci renunti la o parte din tine. Iubeste-le caci ele sunt dreptul nostru necontrolat si necontestat de nimeni.
Vreau sa-ti daruiesc un vis de primavara, o gradina cu flori si soare sau un buchet de zambete. Pentru ochii tai senini si zambetul tau minunat, toate florile din lume si o mare de saruturi dulci.
Fericirea ta sa fie cladita, nu pe o petala de trandafir, ci pe zborul inalt al porumbeilor albi, caci numai asa vei putea depasi tot ce e granita, orice obstacol, tot ce te-ar putea opri in drumul tau…
Sa fii alaturi de pasarile cerului si sa te intreci cu ele in zbor, iar cand ostenit, te vei opri, sa te asezi la fereastra celei ce te asteapta, celei ce ti-a urmarit zborul, dar n-a avut curajul sa te cheme, caci inima ei, batand usor, stia ca o sa te gaseasca fara sa te cheme.
Nu auzi? Fericirea te cheama cu fiecare rasarit de soare, cu fiecare floare ce se deschide, in fiecare boaba de roua ce-ti limpezeste gandurile… Priveste atent in jurul tau si vei vedea ca totul ti se daruieste… Incearca sa vezi trandafirii din sufletele celor din jurul tau si atunci vei simti cum te indeamna aroma… dragostei, aroma dorita de toti, dar prea putin gustata cu adevarat.
Ti-as fi spus altadata sa nu crezi in dragoste, ci doar in flori, soare, cantec, zambet. Dar am inteles ca si florile, si soarele, si cantecul, si zambetul sunt nascute tot din dragoste. Peste tot intalnesti farmecul, melancolia si tristetea ei.
Priveste chipurile din jur! Toate poarta in suflet fiorul primului sarut, amintirea primei iubiri cu adevarat…
Sa nu regreti niciodata nimic, sa traiesti fiecare clipa din plin si sa-ti daruiesti caldura sufletului tau, s-o faci mai buna, mai curata… Viata merita traita caci e viata. Daca n-am suferi putin, n-am sti sa traim. Uneori dorim sa suferim putin, dorim sa purtam in noi insemnele vietii.
Sa nu simti spinii drumului, iar daca-i simti, sa nu uiti ca la un pas de ei te asteapta petalele trandafirii. Sa nu simti furtunile si nici ploile, ele doar vor curati de dureri sufletul tau, aducand cu ele soarele. Sa nu simti tristetea porumbeilor ce se opresc din zbor; se opresc sa-ti faca drum spre inaltimi, spre fericire. Sa nu simti sunetul ploii ce moare. Ea ti-a daruit puterea de a reinflori in fiecare primavara… Sa nu simti decat fiorul sublim al primei imbratisari, sa nu simti decat bratele fiintei iubite ce te ocrotesc si buzele care marcheaza pe fruntea ta insemnul puritatii. Sa nu simti decat… FERICIREA.
Sa nu treci cu ochii inchisi pe langa ea… Sa nu lasi in urma suflete care vor plange… Lacrimile lor iti vor brazda fata, durerea lor iti va sfasia inima…
Ce-ti pot ura? Sa fi asa cum esti acum si sa-ti traiesti viata fara parere de rau. Nici chiar in vis sa nu cunosti amurgul, si chiar daca-l vei cunoaste, sa nu te urmareasca iluzia ca va fi vesnic… Sa-ti pastrezi in orice imprejurare zambetul pe buze, zambetul tau copilaresc si dulce!
As vrea sa simti ca tot ce iti doresc e pornit de undeva din adancuri… din intunericul care incearca sa devina lumina… din umbra care incearca sa devina raza de soare… din singuratatea cara vrea sa devina fericire… din… IUBIRE! ""



duminică, 11 mai 2008

Cum o mai duceti cu fericirea?

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

(Marin Sorescu)


marți, 6 mai 2008

Cand eram arbore... vedeam

Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?...

(Ana Blandiana)

duminică, 4 mai 2008

Mi-am găsit liniştea...



“În lucruri simple mi-am găsit liniştea.
Ca de exemplu să duci pe cineva la gară şi să iubeşti trupul depărtîndu-se.
Să stai pe bancă şi să-ţi tremure mîinile de emoţie.
Să nu ştii cum să începi o conversaţie.
Să aştepţi pe cineva să-şi termine ziua ştiind că îţi va aparţine.
Nu-ţi trebuie lucruri măreţe. Îţi trebuie zece minute o clipire sau o tăcere şi ştii că cel de lîngă tine a fost atît de al tău încît o veşnicie lîngă el nu şi-ar mai avea sensul.
Poftiţi lucruri simple. Aburinde.
Să mergi prin rouă să-ţi simţi şosetele umede.
Să nu ştii ce să faci la prima întîlnire.
Să nu-ţi propui nimic de dimineaţa şi pînă seara să-ţi iasă toate.
Să remarci cu uimire că în faţa blocului s-a mai făcut o parcare.
Să-ţi placă de cineva enorm dar să nu ai curaj să inventezi un prieten care ar vrea o întîlnire şi în cele din urmă roşu pînă în vîrful urechilor să-i spui că e vorba de tine.”

(Emilian Valeriu Pal)

vineri, 2 mai 2008

Scurt tratat de….iubit…..Îngeri…



Se ia un ….Înger

Îngerii ne vin din cer….de pe alte planete…

Când suntem …singuri….cand suntem….tristi…

si ne iubesc…si ne privesc ….cu ochi de ….Înger

Îngerii…. se iubesc luuung …..pe indelete

Se saruta sprincenele,

…ochii,….coltul…ochilor,….arcul…fruntii

Zambesc….zambiti….

Nu va sfiiti….sa coborati cu buzele spre obrajii

Sidefii

…undeva acolo sunt coltul buzelor

Acolo unde pleaca buzele…..se ia o pauza mai lunga

Apoi ….dupa o vreme……

Buzele de inger se …vor strange….

Si dupa un scurt inspirat….se vor stramba…spre stanga

Doar un pic ….si vor reveni….

Ooooo…..stiu…..atunci….nu va veti putea abtine…

Il veti saruta….cu pasiune…dusa la …paroxism

Dar asa e …la….. Îngeri…

Coboram spre barbia fina….unde zabovim….indelung

Pana ochii se vor lumina….si se vor ….inchide

Ihii…stiu…..atunci….nu va veti putea abtine…

Il veti saruta….cu pasiune…dusa la …paroxism

Dar asa e… la….. Îngeri…

Si vor fi veseli….si vor dansa….

Vor ingana…melodii….de Vama Veche….Directia 5

Ma rog…..cu versuri de-ale lor….ale …Îngerilor

Mainile gratioase….ca niste aripi…de înger

Se vor ridica usor….si vor flutura aerul…albastru

Stiu ca asta va durea cel mai mult ….atunci…cand

Iubirea….cu aripile ei diafane

Va zbura spre cer….spre alte planete

Si atunci….

Da…stiu…..atunci….nu va veti putea abtine…

Il veti saruta….cu pasiune…dusa la …paroxism

Dar asa e… la….. Îngeri…

Te rog pe tine ….Dumnezeu

Îngheata-mi clipa asta….

Din cumpana unde fericirea se imbratiseaza cu

…durerea…

Mai lasa-ma sa culeg….darurile …

Din cupa zambetului ei….din stralucirea ochilor..

Sa pot striga”Odata am trait ca …zeii!!!”

Si-ti voi oferi ofranda…..bunatatea mea…din bunatatea sufletului ei

Îngerii ne vin din cer….

de pe alte planete…

Când suntem …singuri….

cand suntem….tristi…

si ne iubesc…

si ne privesc ….

cu ochi de ….Înger


by Vali.... catre Inger