duminică, 31 mai 2009
Împărtăşim aceeaşi taină...
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.
Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lasând papuşi fara adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedesparţiţi până la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.
Cuvintele îşi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi renunţam să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.
( George Ţărnea )
click pe titlul postarii:
Nicu Alifantis - Balada blondelor iubiri
sâmbătă, 30 mai 2009
Un colind in plina vara...
Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aş muşca-o dar mă doare
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează
N-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.
( Adrian Păunescu )
click pe titlul postarii: Tudor Gheorghe - La fereastra cu gutuie
vineri, 29 mai 2009
Scândura buclucaşă
Un om umbla sa bage-n casa
O scandura de brad, cam noduroasa.
Nu-i vorba ca-avea noduri, dar tocmai ca s-ajunga,
El scandura si-o alesese... lunga.
De sase coti ori sapte, de printre hodoroage,
Se pregatea pe usa odaii lui s-o bage,
Si chibzuind cum face de ispravit caratul,
S-a repezit pe usa cu-o scandura de-a latul.
Dar se lovi-n parete, parca-l impinse dracul,
De se stirbi la gura, cazand de-a berbeleacul.
Intai nu prea-ntelese si n-avea ce sa spuie
Si pipaindu-si fruntea dadu si de cucuie.
Sculandu-se, mai stete, se mai gandi si iata,
S-a luminat la minte dintr-odata:
-Nu vrei sa-ncapi pe usa? O sa te bag pe geam,
Cum ne fusese vorba dintai, cand ma gandeam,
Si ca sa fiu mai sigur ca poti intra, asteapta,
O sa te mut din stanga, acum, in partea dreapta.
Intr-adevar, schimbata, cu capetele-ntoarse,
Se repezi mai tare si capul si-l si sparse.
A doua izbitura de zid l-a schilodit
Si a iesit din lupta cu scandura, borsit.
-Ptiu!- injura saracul,- mi-a scos din sold piciorul
Stai, ca ma pun pe tine cu toporul.
Dar isi aduse-aminte ca n-avea dusumele
Si ca avea nevoie de blani, nu de surcele.
Cu scandura in brate, intai nu te gandisi
Ca trebuia sa intre pe dunga si piezis;
Al doilea, crezusi ca-ntoarsa, bunaoara,
O scandura se face, Pacala, mai usoara?
( Tudor Arghezi )
click pe titlul postarii: secvente comice cu Pacala
joi, 28 mai 2009
*****************
Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
O singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
(Tudor Arghezi)
click pe titlul postarii: Enya - Only time
miercuri, 27 mai 2009
Asteptare...
marți, 26 mai 2009
luni, 25 mai 2009
duminică, 24 mai 2009
" Îşi înălţau râzând zglobii obrazul roşu dintre spini... "
Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.
( Magda Isanos )
click pe titlul postarii: Gheorghe Iovu - Clipe de bucurie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)