marți, 30 iunie 2009

Taina inimii tale...



nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taină
tu, ce z
âmbeşti cu-atâta gingăşie
şopteşte-mi cât mai lin...
inima mea te va auzi
nu urechea.

adâncă-i noaptea, casa tăcută
cuiburile păsărilor învăluite în somn
deschide-ţi printre lacrimi furişe
printre zâmbete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ţi taina inimii tale ...

( Rabindranath Tagore)


click pe titlul postării: Andre Rieu - I love you



duminică, 28 iunie 2009

*************


Mă scald în zi ca un copil în râu.
N-am ieri, nici mâine, şi voioasă-n uliţi
privesc cum trece soarele cu suliţi,
şi mă gândesc la vară şi la grâu.

Voi scrie despre-acea necruţătoare
bucurie de-a fi tânăr sub soare;
cu fruntea lângă cer voi scrie despre viaţă.
Tu sărută-mi cartea, dimineaţă …

Fereastra se umple de-amurg şi-ngândurată
se uită la mine cum mă bucur şi cred –
ca şi când eu am scornit grădina-ntomnată,
şi stelele nalte, şi coarnele scunde de ied...

(Magda Isanos)


click pe titlul postării: Chris Spheeris - Juliette


sâmbătă, 27 iunie 2009

" De iubire-ntâia oară cânt... "



Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul
Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inima racită prea devreme.
S-o pornesc desculţ din nou la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O! Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

( Serghei Esenin )



click pe titlul postării: Andre Rieu - Ochi negri (cântec rusesc)


vineri, 26 iunie 2009

Scrisoare mamei...



Tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei dă val,
Că la crâşmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpad.
Nu-s beţiv chiar în aşa măsura
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni, pe când rasfaţă
Pomii-n floare, satul meu tăcut;
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urma, ai facut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc,
Prea devreme, pierdere si trudă,
Mi-a fost dat, trăind, să pătimesc.
Să mă rog, tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele, rost.
Fie-ţi deci, neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi si demodat...

(Serghei Esenin )



click pe titlul postării: Marina Voica - Potpuriu rusesc




joi, 25 iunie 2009

Mi-e dor...



Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...

Mi-e dor de tine, cea de ieri,
Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...

Visez că zâmbetu-ţi divin
În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...

Visez... dar visurile pier
Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!

Şi fără tine, viaţa mi-i
Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...

Te chem şi zi, şi noapte, dar
Tu nu-mi auzi în veci chemarea...

( Ştefan Octavian Iosif )


click pe titlul postarii:
Tudor Gheorghe - Of, ce dor, ce chin, ce jale...


miercuri, 24 iunie 2009

De Sanziene...



Risipitor,
Ca fiul in lume plecat,
Dragul de dor
Se smulge
Tacerilor albe.
El vrea sa-l strigi
Si sa-l plangi
Cu siraguri in salbe
Crescute in inima-n care
Focul e jar mocnit
In asfintitul
Ce-ti doare
Nemarginirea crescuta
In ochi de cocor.
Dragul de dor,
Nascut din departari,
Din impartiri
In tu
El,
Noi
Si voi,
Copil de suflet
Pentru orfane suflete
Pierite
In jocul rastignirii
Mute,
Pe cruci de patimi
Absolute.
Mi-e dor de drag,
Mi-e dor sa rad
Sa plang
Si-apoi sa cant,
Si-n dansul nebunelor iele
Sa fug cu dragul
Si cu dorul,
In albe nopti de Sanziene,
Spre ceruri
Deschise pe gene.
Mi-e dor de drag
Si dragul de dor
Ma culca usor…
…si totusi…
Si dragul…
Si dorul…
Pe mine ma dor!

(Mariana Roman)

poezia am preluat-o de pe www.agonia.ro


click pe titlul postarii: Noaptea Sanzienelor


luni, 22 iunie 2009

########



În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poti s-o mângai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pamânt,
Cu cerul tău in faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

( Grigore Vieru )


click pe titlul postării: Grigore Leşe-Săracu' omu' cu dor


marți, 16 iunie 2009

" Viaţa mea se iluminează... "



Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

( Nichita Stănescu )



click pe titlul postării: Nicu Alifantis- Viaţa mea se iluminează


luni, 15 iunie 2009

" Ca să pot muri linişitit, pe mine mie redă-ma! "



Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

( MIHAI EMINESCU )


click pe titlul postării: Adrian Păunescu - Odă in metru antic

duminică, 14 iunie 2009

" Ce bine că eşti !! "



Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă şi-i spune
Că nu se mai poate aşa,
Da’ mie ea îmi răspunde:
“Asta nu-i treaba ta!”

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îţi spune:
“Asta nu-i treaba ta!”

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă şi-ascultă ce-i spun,
Îi place…

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film şi la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea îngheţată şi vată de zahăr
Şi tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanţă,
De-aia îmi place ea!

( Alexandru Andrieş )



click pe titlul postării: Nicu Alifantis - Ce bine că eşti


sâmbătă, 13 iunie 2009

" E totul rânduit să se întâmple... "



Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de intreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple-
Cu simplitatea unei adieri-
Când de lumină sufletul se umple,

Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

( George Ţărnea )


click pe titlul postării Gheorghe Zamfir - Everything I do


***************



Ce-i fi făcând pe-acolo unde eşti?
Pe-aicea plouă liniştit… pustiu…
Cu unghia pe geamul străveziu
Scriu începutul unei vechi poveşti.

În jurul mesei fac călătorii,
Neobosit, deşi-am pornit de-un ceas.
Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,
Deşi cu gândul tot te-aştept să vii.

Şi-aşa, absent, de mult călătoresc
Purtând în minte fericirea noastră…
Le geam o clipă ca să-mi răcoresc
Îmi razăm fruntea caldă de fereastră.

( Demostene Botez )



click pe titlul postării: Gheorghe Zamfir - Can you feel the love


vineri, 12 iunie 2009

**** **** ****



În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum,
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de sus
Aplecându-se unul spre altul.


Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele in nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe,
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.


Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni tăietori să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.


Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.


( Adrian Păunescu )


click pe titlul postării: Tatiana Stepa - Copaci fără pădure
(un cântec frumos... o voce deosebită )


joi, 11 iunie 2009

Doar cu TINE...



Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

( Adrian Păunescu )



click pe titlul postării: Loreena McKennitt- Tango to Evora


miercuri, 10 iunie 2009

"Şi totuşi există iubire"



Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

( Adrian Păunescu)



click pe titlul postării:
Maksim Mrvica - Rapsodia lui Serghei Rahmaninov pe o temă de Nicolo Paganini


marți, 9 iunie 2009

>< >< >< >< >< ><



Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale

Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Şi miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?

( Ana Blandiana )



click pe titlul postării: Yanni - In the morning light


luni, 8 iunie 2009

Oglinda cu suflet de arbore...






click pe titlul postarii: Doina Badea - Ploaia si noi


** ******



Îţi voi săruta mâinile

Cum vântul
sărută trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum vâlvătaia focului
sărută lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum soarele
sărută geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

( Jose Maria Peman )



click pe titlul postării: Andre Rieu - Serenata


duminică, 7 iunie 2009

Un dar ce nu-l primeşti uşor...



Prietenia
este cel mai frumos lucru
de pe Pământ.
Prietenia
deschide inima,
şi-o umple cu darurile ei.
Prietenul
cunoaşte, respectă şi tămăduieşte
cel mai bine,
rănile suferite de celălalt.
Pragurile vieţii,
cu bune, cu rele
sunt înţelese de prieten.
Minunată este prietenia
ce trăieşte în inima noastră.
Simţi şi tu,
cum ne înalţă?
Simţi şi tu,
că viaţa-i mai frumoasă?
Şi,
parcă e mai uşoară,
precum era, odinioară?
Prietenia
e nobilă,
e frumoasă,
e necesară.
Prietenia
nu se cumpără,
nu e de vânzare,
nu se negociază.
Prietenia
se naşte
şi creşte
doar în inimi alese.
Prietenia
e o floare rară, rară.
Eu
am găsit-o, sunt fericită!

( Floarea Dumitrache )

poezia am preluat-o de pe: http://agonia.ro/


click pe titlul postării: Teodor Munteanu - Prietenia


sâmbătă, 6 iunie 2009

** ****** ****



… Şi iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot …

Aşa ! … dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă …

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile văd şi cer …
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură …
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer …

( Elena Farago )


click pe titlul postarii: Andre Rieu - Je t'aime



vineri, 5 iunie 2009

" Pentru visele mele îmi rezerv viaţa intreagă, pentru dorinţele mele îmi păstrez noaptea..."



Soarele doarme liniştit

Acum un secol
Oceanele nostalgice calme şi roşii
Puneau la odihnă mângâierile fierbinţi
Pentru visele mele îmi rezerv viaţa intreagă
Pentru dorinţele mele îmi păstrez noaptea
Adevărul de la sfârşitul lumii
Dacă îţi pierzi încrederea, e ca şi cum ai comite o crimă
Îmi doresc ca timpul nopţii
Să dureze o veşnicie
Întunericul din jurul meu
Să ţărmuiască o mare de soare
Of, cum îmi doresc să cobor o dată cu Soarele
Dormind
Plângând
Cu tine
Durerea are o inimă umană
De la Dumnezeul meu mă voi abate
Aş naviga înainte o mie de Luni
Niciodată neştiind unde să mă duc
Douăsutedouăzeci si două zile de lumină
Vor fi dorite de către noapte
Un moment pentru joaca poeţilor
Până nu mai rămâne nimic de spus
Îmi doresc ca timpul nopţii
Să dureze o veşnicie
Întunericul din jurul meu
Să ţărmuiască o mare de soare
Of, cum imi doresc să cobor o dată cu Soarele
Dormind
Plângând
Cu tine...

( NIGHTWISH - "Sleeping sun" )


click pe titlul postarii: Nightwish - Sleeping sun


joi, 4 iunie 2009

Aceştia suntem noi doi...






Spune-o încet,n-o spune tare:
Iată aceştia suntem noi.
Când e singur fiecare,
Sufletele nu-s în noi.
Stăm alături,eu şi tu?
Sufletele noastre sunt în noi,
Când suntem doi.
Altfel nu !

( Lucian Blaga )


click pe titlul postarii: Itzhak Perlman - Tango


miercuri, 3 iunie 2009

Pe aici doar IUBIREA trece!!
















click pe titlul postarii:
Michael Bolton - A love so beautiful


marți, 2 iunie 2009

Au dat in floare teii...



Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz

Desigur că la noapte un tei o să visez,
Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei
În somnu-mi toată noaptea te uiti în ochii mei.

( Mihai Eminescu )


click pe titlul postarii:
Ovidiu Scridon - Mi-e dor
(un cantec foarte frumos)


luni, 1 iunie 2009

E vremea rozelor...



























Mari roze bogate şi grele

Abia mai pot capul să-şi ţină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.

Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deşiră mărgele
Pe roze bogate şi grele...

Alexandru Macedonski

click pe titlul postarii:
Piotr Ilici Ceaikovski - Valsul florilor


Vreau sa fiu copil!



"Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am
avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in
lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii
nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept
de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica, repetentul clasei, atunci cand jucam fotbal in
spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era
fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus”.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind
Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate!
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MIC!"


(nu stiu cine a scris aceste randuri, le-am primit pe mail cu ceva timp in urma)

click pe titlul postarii:
Mihai Constantinescu - O lume minunata