Bine ai venit! Te aşteptam!

Vara vieţii mele

" Nori subţiri, ploaie lină... Aşează-te! Priveşte! "

Zâmbet, gând bun...zi frumoasă...

(fotografia nu-mi aparţine şi nu ştiu cine a realizat-o)

Păsări de fier

Sora Porţii Şchei

Undeva în Braşov...

Poarta Ecaterinei a fost timp de câteva secole singura poartă care străpungea zidurile vestice ale cetăţii.

Rugăciunea unui copac

Un copac cu ramuri brune

Şi cu semne lungi pe trunchi

Murmură o rugăciune

Şi smerit, cade-n genunchi.

Fă-mă Doamne, de mă taie,

Casă pentru om sărac

Fă-mă pat într-o odaie

Şi-nveleşte-mă cu sac. 

Fă-mă Doamne foi de carte

Hrană pentru minţi să fiu

Şi din trunchiul meu o parte

Fă-o nai în cânt să-nviu.

Fă-mă Doamne o icoană

Oamenilor să te-arat

Şi de mă taie la toamnă

Fă-mă plug pentru arat.

Doamne fă-mă blid şi linguri

Să hrănesc pe cel flămând

Şi fereastră celor singuri

Cârje pentru cel plăpând.

Sufletul să nu mă doară

Nu mă face lemn de foc

Fă-mă Doamne o vioară

Şi sădeşte-mă la loc.

(Zăvoianu Vali)

Dorinţă

Face-m-aş privighetoare
Aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare...
(Vasile Alecsandri)

M-am hotărât să fiu fericită

               Nu lucrurile, ci eu însumi am puterea de a mă face fericit sau nefericit astăzi. Eu am alegerea. Ieri a murit, mâine încă n-a venit. Am doar ziua de azi şi am de gând să fiu fericit.

( Groucho Marx )

Pietrele Doamnei

Undeva pe " Drumul Comorilor "...

Uliţa Balurilor

Undeva în Sibiu...

Mocăniţa Huţulca

Undeva în Bucovina...

" La o fereastră zâmbeau doi ochi de fată... "

Undeva în Sibiu...

Vara din noi

iubiri,
gânduri,
clipe,
iertări,
rostiri,
înfloriri,
zâmbete...

Dor de Vamă... Veche

Pietre umblătoare din Ţara Luanei

Aş vrea să fiu copac

M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele.

( Magda Isanos )

" Apa care vede totul dar amintiri nu are... "

Zăbrele ce despart libertatea de-o altă libertate

Copil frumos cu inima zglobie

Copilărie, lume de mister
Cu zmee înălţându-se pe cer,
Cu tălpi ce desenează pe pământ
Poeme simple, fără de cuvânt.

( Rodica Nicoleta Ion )

Vine o vreme....

Vine-o vreme, vreme-adevărată
Când dureri şi visuri şi iubiri
Tot ce-aţi ars şi-aţi adunat în viaţă,
Toate se prefac în amintiri.
Vine-apoi timpul de le-adună
Şi le spală-n fluviul lui spumos,
Până ce din ele, din oricare,
Nu rămâne decât ce-i frumos.
Luaţi aminte, toate pier odată,
Nu veţi mai putea să le priviţi.
Faceţi-vă amintiri, prieteni,
Unde să aveți să vă găsiţi.
N-aşteptaţi, strângeţi-le pe toate,
Din orice iubire sau pustiu.
Cine n-are amintiri de tânăr
O să fie singur mai târziu.

( Virgil Carianopol )