joi, 31 decembrie 2009

miercuri, 30 decembrie 2009

He's all the man that I need





Lisa Niemi and Patrick Swayze


luni, 28 decembrie 2009

Pentru mama !




" O mamă şi o fiică nu se eliberează nicicând una de cealaltă - oricât le-ar displăcea acest lucru.

Pentru că inimile lor şi gândurile lor sunt îngemănate şi astfel, cu voie ori fără de voie, ele vor împărţi fiece iubire, fiece bucurie, tristeţe şi tot răul vieţii fiecareia... " (Pam Brown)

Îţi mulţumesc pentru că îmi eşti totdeauna alături!

LA MULŢI ANI!

Cu dragoste,
Ana

(asta scrie pe felicitarea ce am primit-o azi de la fiica mea)


duminică, 27 decembrie 2009

Linda Ronstadt - Winter light







Secvenţe din filmul "Grădina secretă".
O poveste despre prietenia adevărată... prietenia copilăriei...

joi, 24 decembrie 2009

Moş Crăciun



Moş Crăciun cu barba albă
Moş Crăciun cu traista plină
Vechi stăpân atât de darnic
Al copilăriei mele

Azi la noi în sat te-aşteaptă
Toată casa cu lumină
Cu colinde şi cu cântec
Şi cu crai, cetăţi de stele.

Să cobori şi-n seara asta
Sol bătrân de gânduri bune
Toţi te-aşteaptă-n sat la mine,
Du-te, du-te, Moş Crăciune!

De nu ţi-o fi peste mână
Treci şi pe la casa noastră.
Tu, macar o rază-n suflet
Îi trimite pe fereastră.

( Octavian Goga )

click pe titlul postării: Moş Crăciun cu plete dalbe


miercuri, 23 decembrie 2009

Time of my life






Patrick Swayze şi Jennifer Grey


sâmbătă, 19 decembrie 2009

Cântecul nostru


Shostakovich' Second Waltz


ANDRE RIEU

joi, 17 decembrie 2009

Scrisoare de dragoste...



„De din vale de Rovine

Grăim, Doamnă, către Tine,
Nu din gură, ci din carte,
Că ne eşti aşa departe.
Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mîndru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprîncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mîndru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprîncenele.
Şi să ştii că-s sănătos,
Că, mulţămind lui Cristos,
Te sărut, Doamnă, frumos“.

Mihai Eminescu

( click pe titlul postării: Gheorghe Zamfir - Doina )


marți, 15 decembrie 2009

Ningeeeeeeeee!!!!



Angela Similea-Ninge,ninge!

luni, 14 decembrie 2009

Salade de fruits



BOURVIL



duminică, 13 decembrie 2009

E vremea colindelor...



Fuego

luni, 7 decembrie 2009

When I dream



Carol Kidd



duminică, 6 decembrie 2009

Besame mucho


BZN


sâmbătă, 5 decembrie 2009

Pour toi... NICOLAS



Sylvie Vartan


vineri, 4 decembrie 2009

marți, 1 decembrie 2009

În ochi să ai inima mea



Vama Veche - Vama Veche




luni, 30 noiembrie 2009

Suflet românesc... asta îţi doresc!



Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sînge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

( Mihai Eminescu )


duminică, 29 noiembrie 2009

Simple Minds

vineri, 27 noiembrie 2009

Până la lacrimi mi-e dragă viaţa !



Merg pe pământ

Şi sun ca vioara.
Toate îmi par că sunt
Prima oară.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Şi frumuseţea ta,
Şi frumuseţea ta!
Şi-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă şi tată
De parcă îmi văd părinţii
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aş iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.

( Grigore Vieru )


luni, 23 noiembrie 2009

joi, 19 noiembrie 2009

miercuri, 18 noiembrie 2009

Balada blondelor iubiri

Acest clip face parte din spectacolul "Tandreţuri pentru femei cu cei patru corifei" (31 martie 2003)


marți, 17 noiembrie 2009

"Să trecem porţi de vis doi câte doi..."



Eva Kiss - Tăcutele iubiri


duminică, 15 noiembrie 2009

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

MARIZA - Barco negro

joi, 12 noiembrie 2009

Patsy Cline - Crazy



Patsy Cline (1932 - 1963) a fost cântăreaţă de muzică country.
În 2001, a fost votată de către artişti şi membri ai industriei de muzică country, numărul 1 în Topul 40 Greatest Woman of Country Music.

miercuri, 11 noiembrie 2009

"Ciorchini de sare faţa i-au spălat..."



DORU STANCULESCU - Fără petale

marți, 10 noiembrie 2009

duminică, 8 noiembrie 2009

You're still the one

Shania Twain


vineri, 6 noiembrie 2009

miercuri, 4 noiembrie 2009

marți, 3 noiembrie 2009

" Oamenii ştiu să ţină dragostea în braţe? "


Formula As Nr. 889 / octombrie2009


"" Toamna e anotimpul marilor intrebari. Melancolia naturii se muta si in noi si scoate la suprafata suspine uitate. Iubiri pierdute, iubiri intrate in agonie, iubiri pe care le asteptam in zadar. Oare de ce unii oameni stiu sa tina dragostea in brate, iar altii nu? De ce daca tanjim dupa ea, o pierdem asa de usor cand ne intra in casa? Invatam atatea lectii in viata, dar la iubire ramanem, mereu, repetenti. Fata Morgana a sentimentelor noastre, o cautam mereu acolo unde nu e. Exista vreo rezolvare? O stiinta de a pastra dragostea? In numarul de fata al revistei am pus intrebarea aceasta unui specialist psiholog. In numerele viitoare asteptam, insa, opinia dvs., indiferent daca sunteti invingatori sau invinsi in materie de iubire.
La inceput suntem in al noualea cer. Apoi vine ziua fatala, cand cu matura in mana, incercam sa adunam cioburile fostei iubiri. O gramada de cioburi sentimentale. Practic, aproape fiecare dintre noi cunoaste senzatia aceea cumplita, cand o relatie armonioasa se transforma intr-o adversitate incrancenata. Cam jumatate din cuplurile de oameni casatoriti schioapata, spun psihologii. La care se mai adauga un numar ingrijorator de mare de parteneri total nefericiti sau casatoriti doar pe hartie. Cu toate astea, exista si oameni ale caror iubiri par sa nu fie atinse de toamna si de rugina. Stiinta, sau pur si simplu noroc?
Raspunsul la intrebare ni-l da o specialista in probleme de cuplu, dr. psiholog Andreea Iota din Iasi.

"Nimeni nu e raspunzator de fericirea ta"

- Cu totii visam la marea iubire vesnica. De ce functioneaza ea asa de rar?
- Pentru ca barbatul si femeia sunt fundamental diferiti. Cand simte ca isi tine partenerul in mana, prin manipulari emotionale si sexuale, femeia isi spune: "Scot eu tot ce nu-mi place din el". In vreme ce barbatul crede exact contrariul: ca relatia in care se afla, fie ea cat de pasionala, nu-i va schimba prin nimic libertatea si tabieturile. Samanta razboiului e pusa in brazda chiar de la inceput. Toata lumea vrea sa schimbe pe toata lumea. La aceste asteptari complet diferite se mai adauga si ideea stupida a iubirii romantice.
- De ce stupida? Dauneaza romantismul dragostei?
- Da. Ni s-a tot bagat in cap ca fluturii din stomac trebuie sa fie acolo permanent. Ca doar asa putem vorbi de dragoste adevarata. Femeile sunt deosebit de sensibile la acest basm si se lamenteaza de indata ce nu mai simt bataile de aripi ale emotiei. "Iubitule, trebuie sa vorbim despre relatia noastra!", soptesc, cu lacrimi in ochi, in vreme ce el fuge de aceasta scotocire a intimitatii, cat poate de repede: la televizor, la birou, la o bere cu prietenii.
- Si ce-nseamna dragoste adevarata, daca nu fluturii din stomac?
- In primul rand: a iubi este ceva activ! Il accepti si-l apreciezi pe celalalt, asa cum e el in realitate, nu cum ti-ar placea sa fie. In al doilea rand: daca ceea ce apreciezi la partener este mai mult decat ceea ce te deranjeaza, este in regula. Ideea ca totul ar trebui sa fie armonios si perfect suta la suta este un mit. De altfel, ar fi ingrozitor de plicticos sa traiesti alaturi de propria-ti clona umana. Si in al treilea rand: nu trebuie sa-l faci raspunzator pe partener pentru fericirea ta. Fiecare raspunde pentru propria-i multumire, are nevoie de hobby-uri, de prieteni si de activitati care-l implinesc individual. Ceea ce nu exclude, desigur, viata in doi. Ba chiar o intareste.

"Atentie la spalatul pe dinti"

- Se spune ca viata de zi cu zi este ucigasul nr. 1 al iubirii. Ce se poate face impotriva lui?
- Cea mai buna solutie e prezenta. Multe casnicii seamana cu spalatul pe dinti. Te freci temeinic cu periuta, dar mintea iti calatoreste in alta parte. In dragoste nu merge asa. Trebuie sa fii permanent concentrat si atent la omul de langa tine. Sa-l privesti cu drag si emotie, ca in ziua cand te-ai indragostit de el, sa-l asculti cu rabdare si sa-i incurajezi marturiile, sa-l lauzi pentru cum arata si pentru ce face, sa-l mangai, sa-l atingi, sa-ti manifesti deschis atractia fizica pentru el. Pare greu, dar este extrem de usor. Cu o conditie: sa excluzi formalismul, conventia. Multe cupluri nici macar nu se mai cunosc, traiesc paralel, fiecare singur in propria lui lume. Repet: partenerul trebuie privit cu atentie in fiecare zi, laudandu-i partile bune. In relatia de cuplu, exista mult prea putine cuvinte de lauda. Tot ce functioneaza este considerat a fi normal, firesc. Nu se vorbeste decat despre probleme casnice sau despre copii. Si doar atunci cand unuia dintre parteneri nu-i convine ceva.
- Femeile sunt dispuse sa vorbeasca despre orice, dar barbatii nu le asculta.
- Imi pare rau sa o spun, dar majoritatea femeilor trancanesc, nu vorbesc. Vorbitul in doi presupune un continut, o comunicare. Barbatul este un ascultator desavarsit, daca sotia lui stie sa-i retina atentia. Iar asta nu presupune cine stie ce inteligenta, ci mai degraba emotie. Sinceritate si participare la ce spui. Iar daca mai urmeaza si-o lauda cateodata, partida e castigata. Barbatii nu suporta cicalelile, le lasa sa intre pe-o ureche si sa iasa pe cealalta. Este un semn de autoaparare. Sentimentul propriei sale valori este pus la indoiala. Dar: din punct de vedere al tehnicii relatiei, barbatii sunt mult mai putin pretentiosi decat femeile. Cateva vorbe bune - dar putine -, o bere rece la televizor si dragoste regulata este tot ce le trebuie pentru a se simti in al noualea cer. De fapt, sunt destul de usor de "intretinut". Si exact aici este problema.
- De ce?
- Femeile sunt animale sociale. Au nevoie de cateva ori pe zi ca sotii sa le acorde atentie, vor sa discute cu ei despre evenimentele de peste zi, asa cum ar face-o cu prietenele, si vor sa vorbeasca detaliat despre sentimente. Daca la intrebarea "Ma mai iubesti?" barbatul raspunde simplu cu "da", dragostea va iesi din program cel putin cateva zile. El accepta refuzul, ridicand din umeri, fara sa-i treaca prin cap ca ea se simte neiubita. Iar daca "acalmia" din pat ajunge sa dureze mai mult, eventual cateva luni, devine si barbatul nelinistit. Dar de cele mai multe ori, el nu se gandeste la el sau la relatie, ci la posibilitatea de a-si satisface dorinta in alta parte.
- Se spune ca sexul devine mai putin important in cazul relatiilor de lunga durata.
- Prostii. Sexul pasional si dragostea durabila nu se exclud. Dimpotriva: cu cat sunt mai intimi partenerii, cu-atat mai mare este ardoarea in pat.
- Dar daca lipseste dorinta?
- O femeie nu trebuie intotdeauna sa aiba o dorinta nemaipomenita, pentru a se lasa imbratisata. Poate s-o faca uneori, pur si simplu, de dragul lui. Sexul poate fi o servitute sentimentala fata de sot. Nu toata lumea simte dorinta permanent, dar acolo unde exista iubire, bucuria imbratisarii egaleaza toate fanteziile sexuale. Femeile au o fantezie extraordinar de bogata si sunt niste actrite desavarsite. Ele pot mima punctul culminant si este bine asa. Pe de alta parte, tactica vampei emancipate nu este deloc recomandabila: daca femeia se napusteste seara de seara asupra barbatului, gafaind de dorinta, el isi pierde rapid vlaga si elanul. Barbatii vor sa vaneze!
- Suna de parca numai femeile ar fi raspunzatoare pentru reusita unei relatii...
- Nu, dar femeile sunt mai inteligente emotional. Le vine mai usor sa ocoleasca - prin trucuri rafinate - obstacolele casniciei. Suna demodat, dar practica indelungata de consiliere m-a invatat ce functioneaza si ce nu. Domnii au insa si ei, fireste, cate ceva de invatat, in materie de dragoste.
- De exemplu?
- Barbatii devin foarte usor nesiguri pe ei, daca femeile devin prea independente sau daca au mai mult succes profesional si social decat ei. Ceea ce se intampla astazi cu suficient de multe femei. In acest caz, majoritatea barbatilor reactioneaza cu o agresivitate directa sau mascata: le pun in situatii penibile, flirteaza cu altele - de obicei mai tinere si inferioare lor, isi sustin din ce in ce mai insistent dorinta de libertate. Asemenea barbati ar fi mai bine sa-si dezvolte sentimentul propriei valori, decat sa se simta puternici, doar in preajma unor femei slabe.
- Care este reteta dvs. pentru o relatie buna?
- Partenerii sa se concentreze mereu asupra partilor convenabile ale celuilalt si sa-i treaca - afectuosi - cu vederea defectele, mici sau mari. Daca a functionat in faza de inceput a iubirii intense, va functiona si dupa 50 de ani. ""

Rodica Demian

luni, 2 noiembrie 2009

You are in my heart... you are in my soul...



Rod Stewart






You are my lover, you are my best friend...




vineri, 30 octombrie 2009

N'oubliez jamais !!!!



Joe Cocker


joi, 29 octombrie 2009

" Gândiţi frumos! "




" Eu cred că nu poate fi un îndemn mai frumos decât "gândiţi frumos!". Ce înseamnă "gândiţi frumos!" ? Înseamnă să nu te gândeşti la ceva frumos într-­o anumită clipă, ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care­-ţi trec prin minte, să reţii gândurile cele bune şi, în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte. Temelia vieţii spirituale este gândul, de aceea în viaţa religioasă esenţialul este disciplina lăuntrică, disciplina de gând. "

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian - Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus



miercuri, 28 octombrie 2009

marți, 27 octombrie 2009

duminică, 25 octombrie 2009

Christine McVie ( Fleetwood Mac) - SongBird




I love you, I love you, I love you
Like never before...

vineri, 23 octombrie 2009

Bette Midler - The Rose

joi, 22 octombrie 2009

Roy Orbison - In Dreams




In dreams I walk with you
In dreams I talk to you
In dreams you're mine all the time
We're together in dreams, in dreams

miercuri, 21 octombrie 2009

Dire Straits - Why Worry




Mark Knopfler... unul dintre cei mai buni chitarişti ai tuturor timpurilor...

marți, 20 octombrie 2009

luni, 19 octombrie 2009

Bee Gees - I Started A Joke




Tare mi-ar fi plăcut să pot să fiu acolo...


duminică, 18 octombrie 2009

miercuri, 14 octombrie 2009

Isabel Pantoja - Dejame descansar



Isabel Pantoja... o voce deosebita...

luni, 12 octombrie 2009

duminică, 11 octombrie 2009

Scurt tratat de iubit Îngeri…



Se ia un Înger
Îngerii ne vin din cer….
de pe alte planete…
Când suntem singuri….
când suntem trişti…
şi ne iubesc
şi ne privesc
cu ochi de ….Înger
Îngerii se iubesc luuung... pe îndelete
Se săruta sprâncenele,
ochii, colţurile ochilor, arcul frunţii
Zâmbesc… zâmbiţi…
Nu vă sfiiţi să coborâţi cu buzele spre obrajii
Sidefii
undeva acolo sunt colţurile buzelor
Acolo unde pleacă buzele se ia o pauză mai lungă
Apoi, după o vreme……
Buzele de înger se vor strânge….
Şi după un scurt inspirat se vor strâmba…spre stânga
Doar un pic şi vor reveni….
Ooooo... atunci nu vă veţi putea abţine…
Îl veţi săruta cu pasiune dusă la paroxism
Dar aşa e la Îngeri…
Apoi, coborâm spre bărbia fină unde zăbovim îndelung
Până ce ochii se vor lumina şi se vor închide
Îhîîî… ştiu… nu vă veţi putea abţine…
Îl veţi săruta cu pasiune dusă la paroxism
Dar aşa e la Îngeri…
Şi vor fi veseli şi vor dansa….
Vor îngâna melodii de Vama Veche, Direcţia 5
Mă rog, cu versuri de-ale lor... ale Îngerilor
Mânile graţioase ca nişte aripi de Înger
Se vor ridica uşor şi vor flutura aerul albastru
Ştiu că asta va durea cel mai mult atunci când
Iubirea cu aripile ei diafane
Va zbura spre cer... spre alte planete
Şi atunci….
Da, stiu... atunci nu vă veţi putea abţine…
Îl veţi săruta cu pasiune dusă la paroxism
Dar aşa e la Îngeri…
Te rog pe tine Dumnezeu
Îngheaţă-mi clipa asta….
Din cumpăna unde fericirea se îmbrăţişează cu
durerea…
Mai lasă-mă să culeg darurile
Din cupa zâmbetului ei... din strălucirea ochilor..
Să pot striga: ” Odată am trăit ca zeii!!!”
Şi-ţi voi oferi ofrandă bunătatea mea…
din bunătatea sufletului ei
Îngerii ne vin din cer….
de pe alte planete…
Când suntem singuri….
cand suntem trişti…
şi ne iubesc
şi ne privesc
cu ochi de ….Înger

Valentin Stroe
http://valiotronic.blogspot.com/



click pe titlul postării: Secret Garden -Sanctuary

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Neil Diamond - Hello again



Hello, my friend
Hello!
I just called to let you know
I think about you every night
When I'm here alone
And you're there at home.
Hello.

miercuri, 7 octombrie 2009

marți, 6 octombrie 2009

sâmbătă, 3 octombrie 2009

vineri, 2 octombrie 2009

joi, 1 octombrie 2009

La Mulţi Ani MUZICĂ !!!!



Yazoo - ONLY YOU



miercuri, 30 septembrie 2009

ABBA - ANDANTE, ANDANTE






Un cantec foarte drag sufletului meu...


marți, 29 septembrie 2009

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Extreme - More Than Words

vineri, 25 septembrie 2009

** ******



Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.

Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am să mă satur niciodată.

Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă !

Dar dacă, în aceeaşi zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.

( Veronica Porumbacu )


click pe titlul postării: Andre Rieu - Je t'aime

luni, 21 septembrie 2009

>< >< >< >< >< ><



Dimineaţă mi-am zvârlit mreaja în mare.
Din străfunduri întunecate am scos
lucruri stranii la-nfăţişare,
şi fiecare – ciudat de frumos:
unele străluceau ca zâmbetele,
unele scânteiau ca lacrimile,
iar altele se îmbujorau ca obrajii unei mirese.
Când cu povara zilei în spate
m-am întors acasă,
iubirea mea lenevind în grădină, agale,
smulgea dintr-o floare petale.
Cumpătul, pentru o clipă, mi l-am pierdut,
şi-apoi, la picioarele dragii am pus
tot ce scosesem din mare,
rămânând tăcut.
Ea, privindu-le, a spus:
“ Ce ciudăţenii sunt astea?
Nu cred că sunt de vreun folos…”
Fruntea mi-am plecat de ruşine,
ros de un cuget amar:
“N-am sângerat pentru-acestea,
nu le-am târguit din bazar,
nevrednice-s să i le-aduc în dar…”
Apoi toată noaptea le-am zvârlit, arar,
Una câte una, pe-ale uliţei praguri.
Dimineaţă au venit călători; le-au cules
Şi le-au dus departe, în străine meleaguri.

( Rabindranath Tagore )



click pe titlul postării: Yanni - One Man´s Dream


vineri, 18 septembrie 2009

LA MULTI ANI ANA MARIA !!!





Azi, fiica mea împlineşte 17 ani şi vreau să împart această bucurie şi cu voi... cei care îmi treceţi pragul "casei"...


click pe titlul postării: Phil Collins - You'll be in my heart




miercuri, 16 septembrie 2009

Când ai nevoie de dragoste ...



Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
Când eşti nefericit nu are sens să o spui.

Când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
Când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
Când eşti la pământ cine se interesează de tine?
Cui îi pasă? Cui o să-i pese vreodată?

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
Poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
Nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
Fii lângă mine, ţine cu mine.

Înţelege-mă, iubeşte-mă,
Fii iubita mea permanentă.
Hai sã uitãm regula jocului,
Sã nu mai ştim că sexul e o junglã.
Sã ne ataşãm, sã ajungem la echilibru.

Dar nu sper nimic.
Nu primeşti dragoste
Când ai nevoie de dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

( Mircea Cărtărescu )


click pe titlul postării: Yanni - One Man´s Dream


marți, 15 septembrie 2009

** ** ** ** ** **


La-ncheietura mâinii mele-ascult
Cum povesteşte viaţa şi mă mir,
Şi-mi amintesc şi-acuma c-am fost fir
De iarbă, şi-am fost scoică, mai demult.

Şi poate mai-nainte-am respirat
Pe-ntinderile vaste, şi-am privit
În faţă cerul tainic şi-am dorit
Să nu mai fiu ocean, şi-am fost uscat.

Eu ştiu ce simt copacii care cresc,
Şi fructele pe creangă când se coc,
Ce simt vulcanii care izbucnesc,
C-am fost copac, şi ramură, şi foc.

Cu şerpii pe nisip am stat la soare
Şi-am mers la vânătoare, şi-am ucis,
În piatră spaima gândului mi-am scris
Când îmi făcusem braţe din picioare.

Şi câte somnuri nu mi-au trebuit
Ca de la capăt truda să mi-o ieu,
Şi multe le-am uitat, dar pururi eu
Am fost… şi niciodată n-am murit.

( Magda Isanos )


click pe titlul postării: Enya - Only Time

vineri, 11 septembrie 2009

>< >< >< >< >< ><



Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

( George Ţărnea )



click pe titlul postării: Kenny G - Forever In Love


duminică, 6 septembrie 2009

" N-ai drept să omori visele din zori ce-n alt om trăiesc! "



N-ai drept să te minţi
Să te păcăleşti
Că tot e-n zadar
Să nu reuşesti
În tot ce visezi
N-ai drept să renunţi
N-ai dreptul să mori
Cât încă trăieşti
N-ai dreptul s-o minţi
Să te amăgeşti
Cât alta iubeşti
Şi viaţa din ea
Vie-n viaţa ta
Ucide de-acum
În inima ta
Tot ce ar urma

Ai dreptul să ştii
Că un cuvânt
Poate să deschidă un mormânt
N-ai drept să te ierţi
Prea uşor
N-ai drept să omori
Visele din zori
Ce alt om zidesc
Ce-n alt om trăiesc
N-ai drept să ucizi
N-ai drept să decizi
Ce-i bun pentru el
Chiar dacă el vrea
Chiar dacă-i aşa
Nu e viaţa ta

Există bine, există rău
Sunt amândouă în drumul tău
Există viaţă în viaţa ta
Există ură şi dragostea
Numai alegerea-i a ta...

Trebuie să ştii că ştiu... e scut!
Trebuie să ştii că mâine e-n trecut
Trebuie să ştii de oamenii ce-ţi fură viaţa
Cu un zâmbet nenăscut

Trebuie să ştii că ştiu... e scut!
Trebuie să ştii că ieri încă nu a început
Trebuie să ştii că nu eşti singur
E un drum deja făcut...

( Florin Chilian)



click pe titlul postării: Florin Chilian - Trebuie să ştii


vineri, 4 septembrie 2009

** ****** ****


A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

( Nichita Stănescu )

click pe titlul postării: Setea de.... LINISTE...

marți, 1 septembrie 2009

Aştept... Mi-e dor... Îmi pasă...



Mi-e dor de tine

Şi nu-mi ajung celelalte

Uite că un surogat

Pentru puritate

Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine

Mi-e tine de tine

Mi-e înlăuntrul meu de tine

Mi-e nu ştiu cum,

Mi-e nu ştiu ce,

Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

( Adrian Păunescu )



click pe titlul postării: Gheorghe Iovu - Aşteptare


duminică, 30 august 2009

" Exerciţiul Celuilalt "...



"" Un om se întâlneşte cu un vechi prieten - care tot încercase să facă ceva în viaţă, fără nici un rezultat. “ Va trebui să-i dau ceva bani”, îşi spune el. În acea noapte descoperă însă că vechiul lui prieten se îmbogăţise şi căuta să-şi plătească datoriile pe care le făcuse de-a lungul anilor.
Se duc la un bar pe care obişnuiau să-l frecventeze odinioară şi el dă de băut la toată lumea. Când îl intrebă cum se explică succesul lui, el le răspunde că, până cu câteva zile în urmă, trăise în pielea Celuilalt.
-Ce este Celălalt? îl întrebă el.
-Celălalt este acela care m-a învăţat cum să fiu, dar nu cum sunt eu. Celălalt crede că obligaţia omului este să-şi petreacă toată viaţa cu gândul de-a strânge cât mai mulţi bani, ca să nu moară de foame la bătrâneţe. Şi-atât de mult gândeşte şi-atâtea planuri îşi face omul, încât descoperă că este viu abia când zilele lui pe pământul acesta aproape i se isprăvesc. Adică atunci când este prea târziu.
-Şi tu, tu cine eşti?
-Eu sunt ceea ce ar trebui să fie oricare dintre noi, dacă şi-ar asculta inima.
Adică cineva care se lasă vrăjit de misterele vieţii, care este deschis faţă de miracole, care simte bucurie şi entuziasm pentru ceea ce va face. Numai că Celălalt, temându-se să nu se păcălească, nu mă lasă să acţionez.
-Dar există şi suferinţă – spun unii dintre cei din bar.
-Există înfrângeri. Nimeni însă nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decât să fii înfrânt fără a ştii nici măcar pentru ce lupţi.
-Asta-i tot? îl întreabă cei din bar.
-Da, când am descoperit asta, m-am decis să fiu ceea ce dorisem cu adevărat dintotdeauna.
Celălalt a rămas acolo, în odaia mea, privindu-mă, dar nu l-am mai lăsat niciodată să intre în mine – deşi uneori a încercat să mă mai sperie, avertizându-mă asupra riscurilor de a nu mă mai gandi la viitor.
Din clipa în care l-am alungat pe Celălalt din viaţa mea, energia divină a început să facă minuni.

**************************************

Înainte de a adormi, m-am hotărat să fac ceea ce el numea « exerciţiul Celuilalt”.
“Stau aici, în camera asta”, am gândit. “Departe de toate obişnuiţele mele, discutând despre lucruri care nu m-au interesat niciodată şi dormind într-un oraş unde nu mai călcasem nicicând. Pot să-mi închipui – pentru câteva clipe – că sunt alta.”
Am început să-mi imaginez cum mi-ar plăcea să trăiesc chiar în momentele acelea. Mi-ar plăcea să fiu veselă, curioasă, fericită. Trăind intens fiecare clipă, bând cu sete din apa vieţii. Dând iar crezare viselor. Capabilă să lupt pentru ceea ce vreau. Iubindu-l pe bărbatul care mă iubea.
Da, aşa era femeia care mi-ar fi plăcut să fiu – şi care îmi apărea dintr-o dată şi se transforma în mine.
Am simţit că , în clipa aceea, Cealaltă îmi părăsea trupul şi stătea în colţul odăiţei.
O priveam pe femeia care fusesem până atunci: slabă, dar străduindu-se să lase impresia că e puternică. Înfricoşată de orice, dar zicându-şi în sinea ei că nu-i era teamă – era înţelepciunea celui care ştie ce este viaţa. Oblonind ferestrele prin care pătrundea bucuria soarelui – pentru ca mobilele ei vechi să nu se decoloreze.
Am văzut-o pe Cealaltă stând în colţul camerei – fragilă, obosită, deziluzionată. Controlându-şi şi înrobindu-şi ceea ce ar fi trebuit să se afle în libertate: sentimentele ei. Încercând să-şi judece iubirea viitoare în funcţie de suferinţele din trecut.
Dragostea e totdeauna nouă. Indiferent dacă am iubit o dată, de două ori, de zece ori în viaţă – suntem mereu în faţa unei situaţii pe care nu o cunoaştem. Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenţei noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieţii încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna şi să culegem fructele. Trebuie să cautăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţe.
Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, şi ea porneşte în întâmpinarea noastră.
Şi ne salvează.
Când Cealaltă se îndepărtă de mine, inima începu din nou să-mi vorbescă. Era fericită ca o ascultam din nou.
Inima imi spunea că mă îndrăgostisem. Şi am adormit mulţumită, cu un zâmbet pe buze.""

(Paulo Coelho)


... rugăciune... destin... gânduri...



“”Rugăciunile mele au devenit mai specifice şi mai coerente. M-am gândit că nu prea are sens să trimiţi în univers rugi dezlânate. În fiecare dimineaţă, înainte de meditaţie, mă duc la templu, unde îngenunchez şi vorbesc cu Dumnezeu câteva minute. La începuturile şederii mele în ashram, am descoperit că adesea eram foarte incoerentă în timpul conversaţiilor mele cu divinul. Dacă eu eram plictisită, confuză şi obosită, exact la fel erau
şi rugăciunile mele. Ţin minte că într-o dimineaţă am îngenuncheat, mi-am lipit fruntea de podea şi am început să bâlbâi către creator ceva de genul: “Of, habar n-am ce-mi trebuie... dar sunt sigură că tu ai nişte idei în legatură cu asta... aşa că... te rog să faci ceva, bine?”
Cam ca discuţiile pe care le aveam de obicei cu coafeza mea.
Îmi pare rău, dar aşa ceva chiar nu se face. Mi-l şi închipui pe Dumnezeu uitându-se peste rugăciunea mea cu o sprânceană ridicată, înainte de a mi-o trimite înapoi cu o adnotare: “Caută-mă din nou când te hotărăşti să te dedici serios lucrului ăstuia.”
Sigur că Dumnezeu ştie deja ce-mi trebuie. Problema e – ştiu şi eu? Să te arunci la picioarele lui Dumnezeu în plină disperare e ceva de înţeles – numai Dumnezeu ştie de câte ori am făcut-o şi eu – dar în final ai mai mult de câştigat când te rogi dacă pui şi tu osul la treabă. O veche anecdotă italienească povesteşte că un bătrân sărac se ducea în fiecare zi la biseriă şi se ruga în faţa statuii unui mare sfânt, implorându-l: “Sfinte, te rog, te rog, te implor... ajută-mă să câştig la loterie.” S-a rugat aşa luni întregi, până când statuia sfântului exasperat a prins viaţa, s-a uitat la bietul om îngenuncheat şi a spus plin de dezgust: “Fiule, te rog, te rog, te implor... cumpără-ţi şi tu un bilet!”
Rugăciunea e ca o relaţie; jumătate din tot ce trebuie făcut
îmi revine mie. Dacă doresc să mă transform, dar nici măcar nu mă deranjez să articulez ce anume vreau să obţin, cum ar putea vreodată să se şi întâmple ceva? Jumătate din beneficiul rugăciunii e chiar ruga, acţiunea de a-ţi declara intenţiile într-un mod coerent şi justificat. Fără asta, toate rugăciunile şi speranţele tale sunt fără susţinere, informe, inerte; ţi se învârt la picioare ca o ceaţa rece care nu se ridică niciodată. Aşa că acum îmi rezerv în fiecare dimineaţă un moment ca să mă întreb pentru ce anume vreau ca să mă rog. Rămân în genunchi, cu fruntea lipită de marmură rece, atât cât e nevoie ca să formulez o rugăciune adevărată. Dacă simt că nu e sinceră, rămân în continuare acolo până reuşesc s-o spun cu sinceritate. Ce a funcţionat ieri nu mai e obligatoriu să funcţiuneze şi azi. Rugăciunile pot deveni statice şi conţinutul lor se poate pierde în plictisealaă şi în locuri comune dacă nu le mai acordăm toată atenţia noastră. Făcând efortul de a rămâne vigilenţa, îmi asum responsabilitatea de a-mi menţine sufletul la cea mai bună stare.
Destinul e şi el tot o relaţie – o hârjoană între graţia divină şi efortul dedicat al fiecăruia. Nu ai nici control peste jumătate din el; cealaltă jumătate e cu totul în maâinile tale, iar acţiunile pe care le întreprinzi au consecinţe cuantificabile. Omul nu e nici o marionetă în mâinile zeilor, nici singurul comandant al propriului destin; e câte puţin din fiecare. Galopăm prin viaţă ca nişte acrobaţi de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul lângă celălalt – un picior pe cel numit “destin”, celălalt pe calul numit “liber-arbitru”. Şi întrebarea pe care trebuie să ne-o punem în fiecare zi: cum îi deosebim între ei? Pe care din cei doi cai trebuie să-l lăsam în pace, nefăcându-ne griji din cauza lui, pentru că oricum nu-l putem controla? Pe care trebuie să-l strunim din toate puterile?
Când vine vorba de soarta mea, sunt foarte multe aspecte pe care nu le pot controla; dar există şi unele lucruri care îmi cad chiar mie în grijă. E de datoria mea să cumpăr anumite bilete la loterie, sporindu-mi în felul asta şansele de a fi mulţumită. Eu decid cum îmi petrec timpul, cu cine interacţionez, cu cine îmi împart corpul şi viaţa şi energia şi banii. Eu decid ce mănânc şi ce citesc şi ce studiez. Eu aleg cum voi privi circumstanţele nefericite din viaţa mea - fie ca pe nişte nenorociri, fie ca pe nişte ocazii de a evolua (şi în situaţiile în care, din cauză că-mi plâng prea tare de milă, nu mă pot ridica până la cota cea mai înaltă a optimismului, pot încerca să-mi schimb punctul de vedere). Eu aleg cuvintele şi tonul cu care mă adresez celorlalţi. Şi, cel mai important, eu îmi aleg ce gândesc.
Ultima idee e de o noutate totală pentru mine. Richard din Texas mi-a atras atenţia asupra ei nu demult, într-un moment în care mă plângeam de incapacitatea mea de a nu-mi mai face gânduri negre. Mi-a spus:
- Măi Provizii, tu trebuie să înveţi cum să-ţi alegi gândurile, la fel cum îţi alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi. Asta e o chestie pe care poţi s-o exersezi. Dacă vrei aşa de tare să-ţi controlezi viaţa, lucrează asupra minţii tale. E singurul lucru pe care ar trebui să încerci să-l controlezi. Celelalte lasă-le încolo. Fiindcă, dacă nu înveţi cum să-ţi controlezi gândurile, eşti în mare încurcătură şi aşa o să rămâi.
Treaba asta pare aproape imposibilă la prima vedere. Să-ţi controlezi gândurile? Nu invers? Dar închipuie-ţi, ce-ar fi dacă ai reuşi?
Aşa că am început să fiu atentă la gândurile mele, pe care le monitorizez îndeaproape. Repet de vreo şapte sute de ori pe zi următoarea promisiune: “Nu voi mai nutri gânduri nesănătoase!” De fiecare dată când apare vreun gând meschin, repet promisiunea. “Nu voi mai nutri gânduri nesănătoase“.
Mi-am imaginat cum ar arăta portul propriei mele minţi - poate puţin ponosit, poate bătut de furtuni, dar bine situat şi exact cât trebuie de adânc.Portul minţii mele e într-un golf deschis, e singura cale de acces către insula sinelui meu. Insula asta a văzut multe razboaie, e adevărat, dar acum sub îndrumarea unui nou stăpân (EU), care a instituit noi reguli capabile s-o protejeze – e trup şi suflet de partea păcii. Şi acum, să se ducă vestea peste nouă mări şi nouă ţări – insula are legi mult mai stricte în privinşa celor care pot intra în port!
Nu mai aveţi voie să veniţi aici cu gândurile voastre dure şi abuzive,cu gândurile voastre negre ca nişte corăbii ciumate, cu gândurile voastre ca nişte vase cu sclavi, cu gândurile voastre ca nişte nave de război – toate astea vor fi respinse. De asemenea, orice gânduri pline de exilaţi furioşi şi hămesiţi, nemulţumiţi şi pamfletişti, rebeli şi criminali periculoşi – nici ele nu vor mai avea loc aici. Din motive evidente, nici gândurile canibale nu vor fi acceptate. Chiar şi misionarii vor fi atent cercetaţi, ca nu cumva să fie prefăcuţi. Acesta este un port paşnic, calea de acces către o insulă mândră şi frumoasă care abia începe să cultive liniştea. Dacă veţi putea respecta aceste reguli, dragele mele gânduri, sunteţi bine-venite în mintea mea – în caz contrar, vă voi trimite înapoi în mintea din care aţi venit.
Asta îmi e misiunea care nu va avea sfârşit.””

(un mic fragment din cartea: “manâncă... roagă-te... citeşte” scrisă de Elizabeth Gilbert )


sâmbătă, 29 august 2009

Libertate? Fraternitate? Egalitate?



“-Presupun că acum ar fi foarte greu să te mai poţi numi democrat, declară Charley şi în ochii lui albaştri luci o lumină de maliţiozitate.
Simon făcu un gest de nerăbdare şi nu ţinu seama de observaţia lui ironică.
Democraţia este un moft. Un ideal irealizabil pe care propagandiştii demagogi îl agită în faţa maselor, întocmai cum ai agita un morcov prin faţa nasului unui măgar pe care vrei să-l duci cu tine. Marile lozinci ale secolului al nouăsprezecelea, cu libertate, egalitate, şi fraternitate sunt simple aiureli. Libertate? Clasele populare nu au nevoie de libertate şi nu stiu ce să facă cu ea, după ce li s-a acordat. Datoria şi plăcera lor este să slujească pe altul ; astfel se pot simţi în siguranţă, ori aceasta este dorinţa lor cea mai profundă : să se ştie în siguranţă. Este un fapt constatat de multă vreme, că singura libertate care merită să existe este libertatea de a face bine, ori posibilitatea de a face bine este la îndemâna forţei. Fapta bună este o creaţie a opiniei publice şi e prescrisă de lege; opinia publică insă e creată de acei care au puterea de a-şi impune punctul lor de vedere, şi singura sancţiune pe care i-o dă legea, este forţa care se ascunde dincolo de ea. Fraternitate? Ce inţelegi prin ea?
Charley se gândi câteva clipe la această întrebare.
-Da, nici eu nu ştiu. Dar cred că este sentimentul care ne leagă unul de altul ca şi cand am fi cu toţii membri unei mari familii, şi findcă ne este dat să trăim aici pe pământ un timp atât de scurt, este mult mai bine să ne înţelegem unul cu altul.
-Altceva nimic?
-Poate ar mai fi consideraţia că viaţa este foarte grea şi probabil este mai uşor pentru fiecare dintre noi să o trăim fiind buni şi blânzi unul faţă de altul. Oamenii au o mulţime de greşeli, dar îşi au şi părţile lor bune. Cu cât cunoşti oamenii mai de aproape, te convingi tot mai mult că sunt cumsecade. Asta dovedeşte că dacă le arăţi puţină apreciere vor fi gata să-ţi întindă o mână de ajutor.
-Prostii, dragul meu, toate acestea nu sunt decât prostii. Tu eşti un sentimental incorigibil. Înainte de toate nu este adevărat că oamenii devin mai buni, pe măsură ce îi cunoşti mai bine; nu devin deloc. Tocmai ăsta este motivul pentru care trebuie să te mulţumeşti să cunoşti oamenii, fără să încerci să ţi-i faci prieteni. O cunostinţă işi dezvăluie în faţa ta numai părtile bune, este atent şi politicos, caută să-şi ascundă defectele sub masca unui covenţionalism; dar imediat ce ajungi cu el la o intimitate care să-i permită să-şi scoată masca, va căuta să-l cunoşti atât de bine încât să nu mai aibă nevoie să se prefacă şi vei constata prezenţa unei fiinţe atât de josnice, o fire atât de vulgară, atât de lipsită de voinţă şi atât de coruptă, încât ar trebui să fii zăpăcit, ca să nu-ţi dai seama că aceasta este firea lui adevărată şi ar fi tot atât de inutil să-l condamni din cauza aceasta, pe cât de aberant este să condamni lupul, din cauză că sfâşie. Esenţa omului este egoismul. Egoismul este în acelaşi timp şi puterera şi slăbiciunea lui. O, eu am avut ocazia să cunosc foarte bine oamenii, în timpul celor doi ani de activitate ziaristică. Sunt vanitoşi, meschini, lipsiţi de conştiinţă, zgârciti, sperjuri, abjecţi şi gata oricând să se vândă unul pe altul, nu numai din cauză că ar putea trage un folos imediat, ci chiar din spirit de maliţiozitate. Nu există nici un mijloc la care n-ar fi în stare să facă apel, pentru ca să sape groapa unui rival; nu există umilinţă pe care n-ar fi în stare să o accepte, pentru a obţine un titlu sau o decoraţie. Pe urmă gândeşte-te la setea lor neastâmpărată de reclamă; sunt în stare să se târască în patru labe prin faţa unui gazetar obscur, numai să scrie cateva rânduri favorabile despre ei. Cei bogaţi ar fi în stare să comită mârşăvii, numai să poată câştiga câteva sute de care n-au nevoie. Onestitatea, onestitatea în politică, onestitatea în comerţ – sunt chestiuni care depind întotdeauna de ceea ce se poate câştiga cu ele; singurul amănunt care-i determină uneori să se oprească, este frica. Căci toţi sunt nişte laşi.. Dacă ai sta să le asculţi discursurile, valul de oratorie răsuflată pe care îl răspândesc în jurul lor, minciunile cu care caută să se zăpăcească unul pe altul! O, crede-mă. Ar fi peste putinţă să faci ceea ce am făcut eu din ziua când am plecat de la Cambridge, şi totuşi să-ţi mai rămână vreo iluzie în legătură cu firea omenească. Oamenii sunt josnici, laşi şi ipocriţi. Mi-e silă de ei!
Charley plecă privirea în podea. Se simţea cuprins de furie când se gândea la ceea ce ar fi vrut să-i răspundă lui Simon. Cuvintele lui păreau mult mai caraghioase.
-Nu-ţi inspiră nici un fel de milă?
-Milă? Mila este o slăbiciune feminină. Mila este sentimentul pe care ţi-l stoarce cerşetorul din cauză că nu are stomac, nu are creier şi nu este vrednic să-şi câştige existenţa în mod cinstit. Mila este linguşirea după care este însetat netrebnicul pentru a-şi putea salva respectul faţă de sine însuşi. Mila este şantajul ieftin şi care-l plăteşte din când în când bogatul, pentru a se bucura în mai multă linişte de prosperitatea lui.
Egalitate? Egalitate este cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea rasei omeneşti. Ca şi când oamenii ar fi egali sau ar putea deveni vreodată egali. Vorbesc de egalitate, numai din calcul. La ce i-ar putea servi omului egalitatea, când ea nu-i poate oferi nici un avantaj? Oamenii se nasc inegali; se deosebesc unul de altul prin caracter, prin vitalitate, prin conformaţia cerebrală şi nici o egalitate venită la întâmplare nu poate nivela aceste deosebiri. Vasta majoritate a oamenilor este o adunare de mediocrii: indivizi uşor încrezători, superficiali şi inconştienţi; de ce să acorzi acestora egalitate de posibilităţi cu cei care au caracter, inteligenţă, voinţă, vrednicie şi forţă? Şi tocmai această inegalitate firească dintre oameni, face ca democraţia să fie imposibilă. Ce farsă stupidă ar fi să guvernezi o ţară cu ajutorul a milioane de capete seci. În primul rând aceştia sunt incapabili să-şi dea seama ce ar putea fi bine pentru ei, în al doilea, oamenii aceştia nu au capacitatea de a obţine binele pe care-l doresc. La ce se reduce democraţia? La puterea de persuasiune a strigătului de alarmă pe care l-au inventat politicienii mârşavi şi egoişti. Democraţia este dirijată de magia vorbei, ori numai rareori se întâmplă ca un orator să aibă şi cap, iar dacă se întâmplă totuşi să aibă, nu se poate folosi de el, căci nu are timpul necesar, deoarece îşi cheltuieşte toată energia, căutând să linguşească adunările proştilor, de voturile cărora depinde situaţia lui. Democraţia, din punct de vedere teoretic, a fost una absurdă, iar astăzi îmi dau seama că şi din punct de vedere practic nu este altceva decât o farsă.”


Un mic fragment din cartea “Vacanţă de Crăciun” scrisă de William Somerset Maugham


vineri, 28 august 2009

>><< >><< >><<



Aştepţi pe cineva?
Nu ştii pe cine?
Sau nu te-aştepţi decât pe tine
Să te-nfruptezi din ce ţi se cuvine?

Nu ştii că azi sau mâine -
Vrei, nu vrei -
N-aştepţi decât sosirea Ei?

Şi-oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate -
Fie că-ţi bate-n geam în zori de zi,
Fie că-ţi intră-n casă-n miez de noapte -
Exact în clipa când ţi-apare,
Doar te sărută şi...
Dispare!...

( Ion Minulescu )



click pe titlul postării: Josh Groban - Remember me


joi, 27 august 2009

** ****** ****



Aş vrea să fiu copac
Şi-aş vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aş auzi,
Şi-n voie te-aş privi întreaga zi
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-aş apleca usoară să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamnă m-aş juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie
Cu-a ramurilor tânără putere
Ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi şi lună
Va trece prin grădina o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu roua şi cu luna pe obraz,
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atata vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aş începe

zâmbesc.

( Magda Isanos )



click pe titlul postării: Angela Similea-Vis vegetal


vineri, 21 august 2009

" Fiinţa mea s-a răspândit peste tot... "



Nimic nu mă mai poate schimba.
Sufletul meu a fost deja modelat de vânt,
ochii au împrumutat culoarea frunzelor,
trupul culoarea florii,
iar sentimentele culoarea toamnei,
aşa încât fiinţa mea s-a răspândit peste tot.

Nimic nu mă mai poate schimba.
Sufletul meu deja a fost modelat de vânt,
ochii au împrumutat culoarea apei,
trupul culoarea pietrelor,
iar sentimentele culoarea timpului,
aşa încât fiinţa mea s-a răspândit peste tot... "

(Dana Capotă)



click pe titlul postării: Chris Spheeris-Juliette


joi, 20 august 2009

Noi... amândoi...



Minunea noastră simplă e că iubim mereu
cu tainică uimire trăită-ntâia oară;
că ne aflăm alături la bine şi la greu,
senini când zarea poate şi pentru noi să moară.

Minunea nostră simplă e darul de a şti
ce-i dor, şi ce-i tristeţe, şi ce-i singurătate -
Minunea noastră simplă e c-am rămas copii
şi că la fel rămânem cât inima ne bate.

(Corneliu Şerban)

http://www.poezie.ro/index.php/author/13709/Corneliu_Serban



click pe titlul postării: Yazoo - ONLY YOU


miercuri, 19 august 2009

Parfumul florii de salcam...



Parfumul florii de salcâm

Mi-ndeamnă gândul spre iubire
Şi toate visele le-anin
De-un dram de dor de fericire.

E seara toată parfumată
Şi evantaiul ei adie
Spre tineri tainica ei şoaptă
De dragoste şi poezie.

E linişte şi e-ntuneric...
Discret, parfumul doar străbate
Locul, momentul e prielnic,
Sărutului pe săturate.

Tu unde eşti? De ce nu vii
Ca, străbătând frumosul drum,
Să simţi, când talia mi-o ţii,
Parfumul florii de salcâm?

( Mihai Elena )

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=61015


click pe titlul postării: Andre Rieu - The second waltz


marți, 18 august 2009

* * * * * * * * * *



Pe mine
mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole,
am cutezat
să ridic o construcţie
care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
şi le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra, pe Ioana...
Care intâi va ajunge,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
Tu nu m-ai strigat,
Fiule?

( Grigore Vieru )



click pe titlul postării: Grigore Leşe-Săracu' omu' cu dor
(un cântec tare drag sufletului meu)


duminică, 16 august 2009

Dor...



Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui…

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

( Elena Farago )



click pe titlul postării:
Gheorghe Zamfir- Can you feel the love tonight


**** **** ****



Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.

Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.

Ca un barbar ce ţine o tanagră
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.

Să ne iubim hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.

Să ne iubim, păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.

Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.

( Adrian Păunescu )



click pe titlul postării: Andre Rieu - Life is beautiful