dacă aş fi pasăre,
aş vrea să fiu lebădă.
lebăda cunoaşte deopotrivă
plutirea şi zborul ...
deşi, cu glas fără de cântec,
ea spune celor ce-o privesc
despre blândeţe,
despre frumuseţe,
dar mai ales despre plutire.
când priveşti o lebădă
îţi tace inima,
iar ochii-ţi strălucesc
de-atâta alb şi aripi.
acolo, sus, e ca o cruce
ce-şi zbate braţele
să scuture din ele cuiul.
în cerul Tău eu, Doamne,
aş putea să fiu o lebădă?
(Elena Luminita Bouleanu )
fotografiile sunt facute de un bun prieten, Valentin Busuioc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu