luni, 15 februarie 2010

Port în palme urma sărutului tău



de te-aş putea gândi un câmp de maci

sau arbore-ncărcat de floare
ploaie ce răscoleşte al primăverii neant
sau poate o rază ca să-mi cearnă
nădejdea mirului ars sub icoană
aş cere să te-aşezi ca lacrima sub ochiul meu
în zi de sărbătoare

de te-aş putea privi în cerul ochilor
corăbii pe ape-nfurtunate aş găsi
sau poate doar treceri line spre-o altă lume
învolburat de gânduri ciupind acorduri de chitară
lumini bezmetice ce se perindă-n minte
închise-n trupul lor ermetic
dorind să evadeze

de te-aş putea ciopli în inima-mi de sânge
speranţă ce arde tumultos un dor
vei fi ca fluviu ce-şi poartă veşnic spre depărtata zare
cuvântul plin de sunet găsindu-şi în Dumnezeu scăpare
din cioburi şi culoare îţi caut leac şi mângâiere
să te aşez pe-a timpului ramuri
iubirea biruind

de te-aş putea veghea vrăjind singurătatea
în taină chipul ţi-aş fermeca speranţă
şi ţi-aş cânta un cântec s-alung tot răul
să rup în două safirul depărtării
năvalnic în lumea-ţi de mistere
iar licărul durerii să îl transform
în crin

din toate aceastea
doar ochii tăi parfum de mai
mi-aştern pe-a inimii icoană
un chip cioplit în tainica lumină
în dorul de a fi
doar tu!

Maria Prochipiuc


Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.