Nu arăta rana!

Nu arăta că doare, nici cum, nici cât şi nici de ce! Dar mai ales nu-ţi expune slăbiciunile, locurile sensibile, sufletul, inima, visele, aspiraţiile, lacrimile.

Un loc comun, ca atatea altele, mult prea comun, prea intrat în ADN-ul ce ne defineşte, compunându-ne zilele şi nopţile, clipele, viaţa. Puterea de a reuşi.

Puterea! Ăsta e locul comun. Forţa, izbânda, succesul, biruinţa. Nu ne putem permite să fim prieteni cu cineva slab, nu dă bine... Ne pune într-o lumină nefavorabilă, ne anulează disperatul efort de a zidi lumea de lume, privirea de privire, lumina din ochi de umbra dintre gene. Ne trage în jos, ne umileşte în faţa lumii din care tocmai am scăpat urlând. Ne duce spre o zonă deloc confortabilă a eşecului, a renunţării, a înfrangerii din social. Nu e bine!

Suntem PUTERNICI!

Nu avem dreptul să fim slabi! Nu ne mai putem permite să fim slabi. Indiferent de ce ar trebui să însemne asta. Nu trebuie să ne vadă lumea punând genunchiul în pământ, chiar dacă gestul ăsta e suprema reverenţă faţă de un crez, faţă de un ideal, faţă de o fată-femeie-copil ce ne împlineşte aşa cum nu ar putea să o facă nici o victorie de care şi-ar aminti cel mult două zile gaşca alcoolicilor din colţ.

Suntem ÎNVINGĂTORI!

Nu avem treabă cu locul doi! Acela e bun doar pentru scripte, pentru bazele de date ce ajută la definirea unor statistici utile, celor care vor veni să ocupe, luptând mereu şi mereu, un alt loc întai. Nu mai trecem în amintiri cu o fântână, cu un copac, cu o casă sau cu un copil. Ne trebuie reuşita, victoria, izbânda. Nu mai putem recunoaşte o grădina cu flori, ăsta e romantism. Noi suntem aplicaţi! Ne descurcăm mult prea bine cu o listă de premianţi, o înrămăm şi ne e suficient. Ne-am asigurat nemurirea!

Avem SUCCES!

Brusc facem parte din categoria fericiţilor, a împliniţilor. Avem de acum un loc bine stabilit în rândul celor ca noi. Nu contează câte vise am ucis pentru a ajunge aici, câte speranţe am frânt, ce idealuri am călcat în picioare. Suntem noi cu ai noştri între noi şi astfel de intrebări nu se pun. În urma fiecaruia se întinde o lungă listă cu slăbiciuni ce au trebuit date la o parte, chiar dacă prin listele astea găseşti toate motivele pentru care ele există. Din vise, din aspiraţii, din idealuri, din dragoste, din iubire am venit aici pe planetă, doar că acum, când "TREBUIE", când presiunea lui ACUM e mai mare ca oricând, nu ne mai putem permite să fim compuşi din altceva decât granit, aluatul campionilor.

Chiar aşa cu orice preţ?

Chiar aşa cu orice risc?

Chiar aşa cu orice chip?

Să vrei să reuşeşti în viaţă...

Să poţi?!

(Florin Chilian - Jurnalul Naţional / 29.05.2006)