luni, 17 februarie 2014

"Cum ne-am văzut, ne-am iubit..."




Aş vrea să fiu copac
Şi-aş vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aş auzi,
Şi-n voie te-aş privi întreaga zi
 
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,  
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-aş apleca uşoară să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamă m-aş juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie
Cu-a ramurilor tânără putere
Ţi-as apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că-ntr-o seară
De primăvara, când va fi şi lună
Va trece prin grădina o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu roua şi cu luna pe obraz,
 
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aş începe

zâmbesc.


Magda Isanos

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.