Te iubesc, dragul meu.
Iartă-mi astă iubire.
Ca o pasăre
ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul
sufletului meu săgetat de puterea ta căzu.
Acoperă-l cu mila ta, dragul
meu drag, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi
iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere.
Nu-mi zvârli priviri răutăcioase
din depărtarea zărilor.
Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită
voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii.
Cu amândouă mâinile
acoperi-voi ruşinea ochilor mei.
Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu
drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti,
dragul meu, iartă-mi astă bucurie.
Când sufletul meu e scăldat de
valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii.
Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi
când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria,
dragul meu, şi iartă-mi fericirea.
(Rabindranath Tagore)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu