marți, 15 septembrie 2009

** ** ** ** ** **


La-ncheietura mâinii mele-ascult
Cum povesteşte viaţa şi mă mir,
Şi-mi amintesc şi-acuma c-am fost fir
De iarbă, şi-am fost scoică, mai demult.

Şi poate mai-nainte-am respirat
Pe-ntinderile vaste, şi-am privit
În faţă cerul tainic şi-am dorit
Să nu mai fiu ocean, şi-am fost uscat.

Eu ştiu ce simt copacii care cresc,
Şi fructele pe creangă când se coc,
Ce simt vulcanii care izbucnesc,
C-am fost copac, şi ramură, şi foc.

Cu şerpii pe nisip am stat la soare
Şi-am mers la vânătoare, şi-am ucis,
În piatră spaima gândului mi-am scris
Când îmi făcusem braţe din picioare.

Şi câte somnuri nu mi-au trebuit
Ca de la capăt truda să mi-o ieu,
Şi multe le-am uitat, dar pururi eu
Am fost… şi niciodată n-am murit.

( Magda Isanos )


click pe titlul postării: Enya - Only Time

2 comentarii:

  1. Mi-era dor de poeziile postate de tine... O zi bună îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Faina poezie..extraordinara!..revitalizeaza conceptul de integritate a acestei lumi,precum si ideea nemuririi sufletului uman...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.