luni, 21 septembrie 2009

>< >< >< >< >< ><



Dimineaţă mi-am zvârlit mreaja în mare.
Din străfunduri întunecate am scos
lucruri stranii la-nfăţişare,
şi fiecare – ciudat de frumos:
unele străluceau ca zâmbetele,
unele scânteiau ca lacrimile,
iar altele se îmbujorau ca obrajii unei mirese.
Când cu povara zilei în spate
m-am întors acasă,
iubirea mea lenevind în grădină, agale,
smulgea dintr-o floare petale.
Cumpătul, pentru o clipă, mi l-am pierdut,
şi-apoi, la picioarele dragii am pus
tot ce scosesem din mare,
rămânând tăcut.
Ea, privindu-le, a spus:
“ Ce ciudăţenii sunt astea?
Nu cred că sunt de vreun folos…”
Fruntea mi-am plecat de ruşine,
ros de un cuget amar:
“N-am sângerat pentru-acestea,
nu le-am târguit din bazar,
nevrednice-s să i le-aduc în dar…”
Apoi toată noaptea le-am zvârlit, arar,
Una câte una, pe-ale uliţei praguri.
Dimineaţă au venit călători; le-au cules
Şi le-au dus departe, în străine meleaguri.

( Rabindranath Tagore )



click pe titlul postării: Yanni - One Man´s Dream


2 comentarii:

  1. "Când cu povara zilei în spate
    m-am întors acasă,
    iubirea mea lenevind în grădină, agale,
    smulgea dintr-o floare petale.
    Cumpătul, pentru o clipă, mi l-am pierdut,
    şi-apoi, la picioarele dragii am pus
    tot ce scosesem din mare,
    rămânând tăcut" - Tagore impresionează, de fiecare dată... Prin felul aparte în care cântă iubirea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu as chibzui astfel, ce greu iti este cand cel drag sufletului tau nu stie a-ti aprecia efortul de a darui ceea ce poti si nu ceea ce nu ai puterea de a obtine.

    RăspundețiȘtergere