sâmbătă, 23 august 2014

Trăiască poezia şi marii visători!



Al dracului am fost, cu patimă în toate
-via
ţa mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în fa
ţă
dar am ales mereu câte-o c
ărare

n-am ascultat de nimeni niciodat
ă
n-am calculat nimic -
şi nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind?
şi încă
nu-mi vine în p
ământ să intru de ruşine

iubirea am pierdut-o, azi câte o str
ăină
îmi pare mai frumoas
ă decât un câmp de flori-
şi nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
tr
ăiască poezia şi marii visători!

lacom eram cândva de a avea în preajm
ă
prieteni de oriunde - aveam ce s
ă le spun-
adesea la petreceri trompeta mea de aur
ca o femeie goal
ă se clătina prin fum

oglinzile prin holuri mâ-ntâmpinau mai strâmbe,
copii m
ă porecleau în gura mare -
astfel treceam: nep
ăsător, aiurea
spre steaua mea bizar str
ălucitoare

azi m
ă feresc din calea celor dragi-
nervoase, în r
ăspăr mi-s replicile toate,
mersul mi-a devenit ca al felinelor
ce se retrag s
ă moară singure departe

am încercat suprema renun
ţare,
dar moartea e perfid
ă şi nu din vis ne fură-
mai bine, deci, s
ă ard până la capăt
decât s
ă port cenuşa cuvintelor pe gură

al dracului am fost, cu patim
ă în toate,
gre
şind fundamental de-atâtea ori
-
şi totuşi printre fericiţi mă număr-
tr
ăiască poezia şi marii visători!

Ioanid Romanescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.