La început nu era vreo formă anume
avea bucuria banală a lunii
apoi s-a petrecut o schimbare de atitudine –
si mărul a devenit mai zâmbăret
se juca în fiecare zi cu cercurile pragmatice ale
celui care soptise în timpul noptii
poemul acela tragic
al desprinderii de visul romantic
nu avea formă, dar s-a prefăcut într-un pitic de ceară
era rotund?
probabil că nu
era oval?
nu se stie sigur dacă alerga printre obstacole imaginare
era oare pătrat?
imposibil de remarcat modul cum se ridica
din coltul lui atingând
cerul
asta e, nu avea formă
era un străin fără identitate, era trist că numele lui
arăta bucuria deplinei întâlniri
cu trecutul.
(Hamat Petru Sebastian)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu