" Bun, dar cu noi cum rămâne? "

Fără margine şi limpezi
noi doi eram
Nimica, nimica nu ne despărţea
pe noi doi
Orice privire deodată
prin noi doi trecea
Umărul tău era mâna mea
ochiul meu era umbra ta
realitatea ta era
inima mea
glezna mea era
geanta ta
gura ta era
vederea mea
nara mea era
coasta ta
Fără de margini şi limpezi
noi doi eram
când deodată loc
n-am mai avut unul de altul
cum aerul apăsat în aer
sub aripa păsării zburânde.

(Nichita Stănescu)