" Ca şi cum am fi vinovaţi de o vină pe care noi nu o ştim... "

Se duce-n sus şi tot mai sus
lumina globulară
noi o privim cu ochiul dus
ce scânteie-n afară
Noi o iubim şi suntem trişti
că se face-n ceruri lună
şi nici nu-ţi vine să exişti
că ea cu noi nu e-împreună
Se duce-n sus, în sus , în sus
Şi-mbrăţişaţi ne ţinem
doi câte doi, şi stins, şi dus
şi nevăzuţi de nimeni.

( Nichita Stănescu )