luni, 10 august 2009

SORA SOARELUI...



Într-o tânără grădină

Dintr-un sat frumos, bogat,
Am vazut o răsărită
Care ochii i-au legat.
Înţeleg că nu degeaba,
Ci de păsări care zbor.
Totuşi e neomeneşte
Să legi ochii unei flori.
Nu mai ştie-n care parte
E acuma Soarele.
Amărâtă se gândeşte:
„Poate că nici nu mai e!“
Doamne, cum sluţit-am floarea,
O am cunoscut abia.
Ieri, crăiasa fără seamăn,
Azi te poate speria.
Un copil de ea aseară
Chiar s-a speriat puţin.
Latră-n faţa ei căţelul
Ca la duşman şi străin.
E şi pâine, şi la pâine,
Şi căsuţă, şi cărbuni.
Dar ceva în viaţa asta
Nu-i la cale, oameni buni.
Nu-i la cale, cum să fie,
Dacă, omule, în loc
Să-i spui florii: „Bună ziua“,
Îi pui cârpele pe ochi.
Ehei, soro, cum îmi vine
Cârpa de pe ochi să-ţi scot,
Să fugim şi să ne-ascundem
Şi de bine, şi de tot.
Să luăm cu noi si cucul
Care-a mai rămas pe lunci.
Să vedem ce-a zice omul,
Să vedem ce-a zice-atunci?!

(Grigore Vieru)


click pe titlul postarii: Nicu Alifantis - Floarea soarelui



2 comentarii:

  1. "Sa-i spui florii: „Buna ziua“,
    Ii pui carpele pe ochi.
    Elei, soro, cum imi vine
    Carpa de pe ochi sa-ti scot,
    Sa fugim si sa ne-ascundem
    Si de bine, si de tot."

    Uite aşa îmi vine şi mie câteodată...

    Te îmbrăţişez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.