" Mâinile torc mereu aceleaşi poveşti ..."

Mâinile torc mereu aceleaşi poveşti

se întâlnesc în locul liber

ce uneşte

ceea ce nu poate fi numit

în cuvinte

e departe umbra mâinii drepte

de mine

stau la birou şi notez în jurnal

întâlnirea mâinilor nesigure


mâinile se lipesc de urmele străinului

îl caută noaptea

dar nu e de găsit a scris pe

o bucată de hârtie

nimicuri

legate de mâinile mele ce uită

să rupă

jurnalul aproape sfârşit


mâinile mele se unesc cu ale altora

pun cap la cap

povestea

apoi pornesc în căutarea

fiecărui personaj

ce a lăsat uşa deschisă spre camera

unde dorm toţi necunoscuţii.

( Hamat Petru Sebastian )