Din lada mirosind a molii şi-a parfum
A scos o rochie din tinereţea ei, bunica.
Subţire şi uşoară ca un fum,
De parcă-ar fi fost ţesută din nimica.
Ce trist foşneste crinolina de mătase,
Volanele i se destramă şi se taie,
Şi-n joc de raze, siluete graţioase,
Din alte vremi, dansează prin odaie.
Revede balul cel dintâi bătrâna,
Îşi recunoaşte rochia de fată
Şi-i tremură pe-atlasu rece mâna,
De-nduioşare multă-nfiorată.
Şi cum işi pleacă fruntea tot mai tare,
I-aşa de gârbovită bunica-n vechiul şal…
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
Care-a plutit in rochia de bal?
Picioarele uşoare şi micuţe,
Şi ochii, şi surâsul strălucit,
În trupul gârbovitei bunicuţe
Cum, oare, pe vecie de-au murit?
Şi mi-au răspuns mătăsurle moarte,
Sau poate chiar bătrâna-n vechiul şal:
“Nu, n-au murit, dansează mai departe,
Mereu in alte rochii, primul bal’’.
( Magda Isanos )
click pe titlul postării:
Eugeniu Doga - Tandra şi gingaşa mea fiară
(un vals deosebit)
Imi aduci aminte de lazile de zestre ale bunicii pe care le-am descoperit in podul casei pline cu carnat, of, o poveste lunga(ha ha ha)
RăspundețiȘtergereMultumesc, am sa ascult si valsul putintel mai tarziu.