duminică, 5 iulie 2009

Linişte...



Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viaţa netrăită.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pa harpă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?

( Lucian Blaga )


click pe titlul postării: Gheorghe Iovu -Liniştea nopţii


4 comentarii:

  1. "Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
    cum se izbesc de geamuri razele de lună."

    Aşa este şi la mine, draga mea, nici că se putea defini mai bine starea mea, locul meu.

    Îmbrăţişări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Revin cu un surâs şi cu întrebare nouă: ,,Care este valoarea unui surâs, a unui zâmbet în relaţiile umane?" Te aştept cu răspunsul tău aici: http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/care-este-valoarea-unui-suras-unui.html Îţi doresc o zi plină de zâmbet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multa liniste si prin blogosfera!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.