vineri, 3 iulie 2009

Legendă...



Abel şi Cain se întîlniră dupa moartea lui Abel. Mergeau amândoi prin deşert şi se recunoscură de departe, căci amândoi erau foarte înalţi. Fraţii se aşezară pe pamânt, făcură focul
şi mâncară. Tăceau, aşa cum fac oamenii osteniţi când se pogoară înserarea. Pe cer se arăta câte o stea, ce nu-şi primise, incă, nume. La lumina flăcărilor, Cain văzu pe fruntea lui Abel semnul pietrei, scăpă din mâna bucata de pâine pe care tocmai o ducea la gură şi îl rugă să-i ierte fărădelegea.
Abel răspunse:
- Dar oare tu m-ai omorât, sau eu te-am omorât pe tine? Nu mai ţin minte; vezi, stăm alături ca odinioară.
- Acum ştiu că m-ai iertat, în adevăr, spune Cain, căci a uita înseamnă a ierta. Voi incerca să uit si eu.
Abel spuse incet:
- Aşa este. Câtă vreme durează remuşcarea, durează şi vinovăţia.

(Jorge Luis Borges)



click pe titlul postării: Yanni - A love for Life


3 comentarii:

  1. Cred ca se vrea o postare cu trimitere spre cineva, sunt sigur de asta, vorba romanului: "cine are ochi sa vada si urechi sa asculte"...am
    bagat la cap:)
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. O pildă cu tâlc. sper să învăţăm ceva din ea...
    O zi frumoasă, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos spus:) O zi frumoasa si din partea mea

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.