miercuri, 24 iunie 2009

De Sanziene...



Risipitor,
Ca fiul in lume plecat,
Dragul de dor
Se smulge
Tacerilor albe.
El vrea sa-l strigi
Si sa-l plangi
Cu siraguri in salbe
Crescute in inima-n care
Focul e jar mocnit
In asfintitul
Ce-ti doare
Nemarginirea crescuta
In ochi de cocor.
Dragul de dor,
Nascut din departari,
Din impartiri
In tu
El,
Noi
Si voi,
Copil de suflet
Pentru orfane suflete
Pierite
In jocul rastignirii
Mute,
Pe cruci de patimi
Absolute.
Mi-e dor de drag,
Mi-e dor sa rad
Sa plang
Si-apoi sa cant,
Si-n dansul nebunelor iele
Sa fug cu dragul
Si cu dorul,
In albe nopti de Sanziene,
Spre ceruri
Deschise pe gene.
Mi-e dor de drag
Si dragul de dor
Ma culca usor…
…si totusi…
Si dragul…
Si dorul…
Pe mine ma dor!

(Mariana Roman)

poezia am preluat-o de pe www.agonia.ro


click pe titlul postarii: Noaptea Sanzienelor


3 comentarii:

  1. Binecuvantarea Domnului sa pogoare in inimile si sufletele familiei tale in aceasta zi Sfanta de Sanzaiene!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasă poezie... Sînzienele au întotdeauna ceva magic în ele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru magia Sânzienelor am intrat în casele în casele voastre în toiul dimineţii, pentru a vă bucura trezirea cu îndemnul lor. O zi divină să ai!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.