joi, 25 iunie 2009

Mi-e dor...



Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...

Mi-e dor de tine, cea de ieri,
Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...

Visez că zâmbetu-ţi divin
În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...

Visez... dar visurile pier
Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!

Şi fără tine, viaţa mi-i
Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...

Te chem şi zi, şi noapte, dar
Tu nu-mi auzi în veci chemarea...

( Ştefan Octavian Iosif )


click pe titlul postarii:
Tudor Gheorghe - Of, ce dor, ce chin, ce jale...


Un comentariu:

  1. Acum vin de la DILIMACHE de pe blog unde se vorbeşte tot despre dor. Când am pătruns aici mi-am dat seama că nu mai am scăpare de atâta dor. Dor de viaţă şi iubire, dor de iarbă şi simţire, dor de ducă şi trăire. O zi plină de doruri ucigătoare.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.