luni, 22 iunie 2009

########



În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poti s-o mângai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pamânt,
Cu cerul tău in faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

( Grigore Vieru )


click pe titlul postării: Grigore Leşe-Săracu' omu' cu dor


5 comentarii:

  1. Excepţionale versuri...Mulţumesc pentru postarae lor! O noapte de linişte!

    RăspundețiȘtergere
  2. De multă vreme nu mai citisem ceva de Vieru... Mulţuemsc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am recunoscut autorul de la primul vers. Am o poezie pregătită pentru vinerea poeziei ce-i poartă semnătura. Multă sensibilitate...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ultima strofa mangaie tacerea pe limba sa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Trezireeeeeaaaaaaa! Sânzienele vă urează o zi divină!

    RăspundețiȘtergere