Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
( MIHAI EMINESCU )
click pe titlul postării: Adrian Păunescu - Odă in metru antic
luni, 15 iunie 2009
" Ca să pot muri linişitit, pe mine mie redă-ma! "
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
( MIHAI EMINESCU )
click pe titlul postării: Adrian Păunescu - Odă in metru antic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Chiar azi am meditat ;i eu pe blog la vise, visare...Poetii stiu sa viseze si din vise se nasc poeme si uneori realitati fericite...O seara placuta!
RăspundețiȘtergereMinunat. O zi în care trebuie să ne amintim de Poet, de Om, de Poezia lui, de Viaţa lui...
RăspundețiȘtergereeminescu a exprimat genial suferinta si singuratatea in poezia oda daca iti mai aduci aminte;
RăspundețiȘtergere''nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
pururi tanar,infasurat in manta-mi
ochii mei inaltam visatori la steaua singuratatii
cand deodata tu rasarisesi in cale-mi,
suferinta,tu dureros de dulce...
pana-n fund baui voluptatea mortii ne-nduratoare''
inaltarea fruntii-simbol al intelepciunii omenesti spre steaua singuratatii inseamna ca omul se hraneste din sie insasi. singuratatea devine in acest caz un univers neimblanzit si disperat care aduce suferinta ;;dureros de dulce;; sinestezie creata prin asocierea a doua cuvinte care redau imagini din domenii senzoriale diferite o echivalenta a farmecului dureros eminescian,
sa ai o zi buna!
"Departe sunt de tine si singur lângă foc,
RăspundețiȘtergerePetrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!"
(Departe sunt de tine)