Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.
( Adrian Păunescu )
click pe titlul postării: Loreena McKennitt- Tango to Evora
Orice poezie a lui Păunescu este o desfătare de fiecare dată. Nu cred că am citit ceva scris de el care să nu îmi placă...
RăspundețiȘtergereOrice poezie a lui Păunescu este o desfătare de fiecare dată când o citesc. Nu cred că am descoperit vreo poezie a sa care nu îmi placă...
RăspundețiȘtergereCu tine pot muta muntii din loc chiar daca ei par a sta neclintiti...atat de mult imi dai putere cand sti sa-mi fi mereu alaturi.
RăspundețiȘtergereMa inclin in fata maestrului, eu, muritor de rand al acestei lumi!
nu ştiu de ce poezia aceasta mă duce cu gândul la "Dacă" şi Ati-Dacă". Subscriu la ceea ce scrie Cristian, Păunescu este o desfătare de fiecare dată.
RăspundețiȘtergere