luni, 13 iulie 2009

><*><*><*><*><



În faţa casei mele te afli. Intră dacă
Măcar o dată viaţa un dor ţi-a sugrumat,
Şi-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă,
Aici vei şti cât doare un ţipăt nestrigat.

Căci cine valul vieţii nu l-a simţit într-însul
Cum urlă şi se zbate ca marea când e rea,
Şi n-a ştiut ce-i visul, ce-i dragostea şi plânsul,
Acela o să fie străin în casa mea.

Dar, dacă vii la mine cu fruntea înnorată,
Simţind şi tu că visul e greu să-l faci cuvânt,
Atunci împinge poarta şi intră: o să bată
O inimă de frate în oaspetele sfânt.

Trecutul meu va creşte din umbra ce se lasă.
Îţi voi întinde jeţul să stai. Vei asculta
Şi-ţi va părea o clipă că eşti la tine-acasă
Şi versul meu că spune poveşti din viaţa ta!

( Cincinat Pavelescu )



click pe titlul postării: Angela Similea - Casa mea

3 comentarii:

  1. "Şi-ţi va părea o clipă că eşti la tine-acasă
    Şi versul meu că spune poveşti din viaţa ta!"

    Aşa mă simt de fiecare dată când vin în vizită la tine , draga mea.

    Sufeltul tău deschis mă primeşte cu bucurie pe care o simt în fiecare vers pe care-l citesc.

    Mulţumesc.

    Te rog, primeşte toate gândurile mele curate în semn de preţuire.

    RăspundețiȘtergere
  2. Strofa a treia mi-a plăcut foarte mult...

    RăspundețiȘtergere