" Si nu m-as rataci si nu m-as teme decat in clipa-n care m-ai uita... "

As vrea sa fiu ca aerul usoara,
Si sa ma sui la cer si sa-l sarut,
De bucurie ca se desfasoara
Deasupra mea si-a ta si c-a facut
Sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
La care inca de copii priveam
Cand rasarea-n anume ceas la geam,
Si eu si tu spuneam: “E steaua mea!”.

Si-asemeni stelei, va fi fost si-o carte
Care-n aceeasi vreme sa ne placa
Mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
A stramtei lumi; si cine stie daca
Ne-am despartit candva cu-adevarat
Privirile pe cer si pasii pe pamant,
De vreme ce ni s-au amestecat
Intr-un universal si orb alint…

As vrea sa fiu ca aerul usoara
Si sa m-ating de toate ce-ai atins,
Sarutul meu de-a pururea aprins
Sa fie-acela care te-nfasoara;
Cand vei privi-ntr-o apa, sa ma vezi,
Si clatinarea fiecarei flori
Aminte aduca-ti ca de-atatea ori
Ne-au cununat frumoasele livezi,
Si mana mea pe umeri ti-a fost stat
Acolo,-n intuneric, ochii mei
Si-amestecara lacrima cu-ai tai
Mult mai-naintea primului pacat.

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
Intaia oara, si-n ce tara-anume,
Si cate trupuri am schimbat si nume,
Cand trecatoare morti ne-au adumbrit ?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
E ca un fir pe care-l simt prin vreme,
Si nu m-as rataci si nu m-as teme
Decat in clipa-n care m-ai uita.

( Magda Isanos )