joi, 14 mai 2009

"Am trecut printre oameni mereu acoperita de dragoste... "



Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge.
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

( Ana Blandiana )


Un comentariu:

  1. "Dacă m-aş trezi din tine,
    Dar nu-mi doresc decât,
    De sub pleoapele închise izvorât,
    Fâlfâitul acesta uşor.
    Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
    Spre inima celui din urmă labirint" - tare mult mi-au plăcut aceste versuri...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.