" Totul imi pare foarte cunoscut la dumneata..."

Chipul meu imi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva esti tu
Cel cu care am ras
Intr-o viata,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de o vitrina ?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteste de o istorie
Moderna si contemporana .
Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel,
Mirandu-se pe niste lucruri obisnuite,
Pe tristete, pe noapte, pe spaima.
Ai vreo ruda, o mana, un gand,
Vreo spranceana, cam asa ceva,
In soare
Si-n celelalte stele cazatoare ?
Pot jura
Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie
De fata aceea
Al carei nume iti scapa mereu .
O,
Totul imi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar si zilele care nu ti s-au intamplat
Si se vor intampla.

(Marin Sorescu)