Daca privesc mult un copac,
Parca aud un glas din frunze:
"Se facea ca era un copac"
Daca vad polul nord pe harta:
"Se facea ca era polul nord " .
Oricum trebuie sa sufli mult abur din tine
Pe lucruri aproape intamplatoare,
Ca o stea care rugineste raze ,
Consumandu-se.
Casa, apa, focul, femeia
Trebuie sa fie atat de clare .
Incat casa sa devina femeie
Cand privesti a doua oara,
Foc mare - cand te mai uiti odata .
A fost o vreme cand
Inchideam ochii direct spre vise ,
Ca un copil care nimereste dintr-o data in palarie
Stolurile de fluturi.
Acum stau toata noaptea treaz
In mijlocul unui cearcan tot mai mare
Si ma gandesc cum se formeaza visele.
( Marin Sorescu )
"A fost o vreme cand
RăspundețiȘtergereInchideam ochii direct spre vise ,
Ca un copil care nimereste dintr-o data in palarie
Stolurile de fluturi" - atunci când spui Marin Sorescu nu mai este nevoie să adaugi şi altceva. Eu nu am făcut decât să punctez câteva versuri care m-au mângâiat un pic mai intens.