Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.
( Magda Isanos )
click pe titlul postarii: Gheorghe Iovu - Clipe de bucurie
Postări
E vremea lor, sunt minunati , imagini de vis si culoare ce ne trezeste dorinta de a fi. O saptamana minunata precum imaginile oferite!
RăspundețiȘtergereMinunat - şi versuri şi fotografii şi aerul curat care se simte atunci când le priveşti! Cred că te-ai simţit excelent în acel câmp de maci... Mi-ai adus aminte de acea poezie în care aveam un câmp de maci în spate...
RăspundețiȘtergere