Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aş muşca-o dar mă doare
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează
N-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.
( Adrian Păunescu )
click pe titlul postarii: Tudor Gheorghe - La fereastra cu gutuie
Postări
Superb, îmi aduc aminte cât de mult îmi plăcea să ascult această melodie în Cenaclul Flacăra, interpretată de fetele de la Ecoul...
RăspundețiȘtergereMi-a luat-o Cristian inainte. Fara sa stiu de comentariul lui , gandul meu a zburat catre Cenaclul Flacara. Mii de oameni cantau , era un spectacol de vis. Asa ceva nu se poate uita. O noapte de poezie!
RăspundețiȘtergere