marți, 16 iunie 2009

" Viaţa mea se iluminează... "



Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

( Nichita Stănescu )



click pe titlul postării: Nicu Alifantis- Viaţa mea se iluminează


3 comentarii:

  1. Nichita Stănescu este unic... Nimeni altcineva - cel puţin deocamdată - nu va putea să valseze cu metafora aşa cum a făcut el...

    RăspundețiȘtergere
  2. "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp."
    si-apoi, m-oi cauta tihna vesnica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poezii greu de egalat, poezii ce iti pun imaginatia la treaba, poezii ce-ti patrund in suflet pentru totdeauna.

    RăspundețiȘtergere