Din acesta rece vale
De-as putea candva iesi
Sa-mi gasesc o alta cale,
Cat de fericit as fi!
Iata o colina verde,
Vesnic tanara de flori!
Într-acolo eu m-as pierde
De-as avea aripi sa zbor.
Suna-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cantand
Si o boare lina-adie
Un balsam suav şi bland
Rodul aurit luceste
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo creste
Nu e prada iernii reci.
Ce frumoasa e plimbarea
Pe sub cerul fara nor,
Sol cînd îti trimite zarea
Vantul înviorator!
Ci-n a raului manie
Muge rascolitul val
Ca aici sa ma retie,
Sufletul sa mi-l praval.
Vad plutind o luntre parca,
Dar luntrasii ei lipsesc.
Tu cuteaza şi te-mbarca!
Panzele se-nsufletesc.
Faureste-ti tu o soarta.
Nu te-ncrede-n zeii buni.
Doar minunea te mai poarta
Înspre tara de minuni.
(Friedrich von Schiller)
Vâslim cu toţii către ţara minunilor şi Schiller... Într-o luntre purtată de vânt pe valuri agitate, din ce în ce mai agitate...
RăspundețiȘtergere