luni, 16 martie 2009

" Putinul meu mi-ajunge..."



M-ajung cu puţin, că mă bucur de multe
Şi uit de năpaste mari şi mărunte,
Le scutur din cârcă. Mai iute să-mi treacă
Îi trag o cântare şi-un gât din bărdacă.

Puterea nu-mi scade când griji mă frământă,
Căci omul e vesel şi viaţa e trântă.
Iar când libertatea din taşcă mi-o scot,
Nici regii-mpotrivă-mi nimica nu pot.

Tot anul pe umeri car grijile-n sac:
O noapte cu cântec le vine de hac.
Ce rost are gândul la vechiu-nceput,
Când ţinta e-n faţă şi greu'-i trecut...

De ce să-mi bat capul cu gloaba de soartă?
Ce vine se duce pe apa cea moartă:
Când rele, când bune m-au tot primenit,
La toate le-oi spune: „Hei, bine-ai venit!”

(Robert Burns - poetul national al Scotiei)

Un comentariu:

  1. "Puterea nu-mi scade când griji mă frământă,
    Căci omul e vesel şi viaţa e trântă.
    Iar când libertatea din taşcă mi-o scot,
    Nici regii-mpotrivă-mi nimica nu pot" - foarte frumos, m-au atins aceste versuri. Recunosc că nu am citit acest poet al Scoţiei, dar uite că - datorită ţie - am spart gheaţa...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.