luni, 30 martie 2009

Prietenul copilariei...



Azi-dimineaţă m-am trezit,

căci mi-a bătut nerăbdător în geam,
cu degetele sale fragede de ram,
caisul, care peste noapte-a înflorit.

Şi nu-l recunoscui de la-nceput...
Atâta alb şi roz îşi răsfăţa risipa,
că m-am gândit un înger c-a trecut
şi-n ramurile lui şi-a frânt aripa.

Dar poate nu-i caisul, m-am gândit,
şi-atuncea, supărat că tac astfel,
obrazul mi-a lovit cu ramul înflorit
şi-ndată l-am recunoscut că este el,

prietenul copilăriei, mult iubit.


( Magda Isanos )


Un comentariu:

  1. Frumoasă această poezie. Mi-ai adus aminte de ea şi de o perioadă în care am citit-o pentru prima oară...

    RăspundețiȘtergere