marți, 31 martie 2009

A fost odata, in april...



Cand l-a zarit venea in sus
Din rasarit, ea din apus
De nu ma-nsel era-n april,
Copil si el, si ea copil.

Cum s-au vazut, cum si-au zambit
Dragi si-au cazut si s-au iubit
Si-au hoinarit in jos si-n sus
Spre rasarit si spre apus.

Dar ceasul cel fatal veni
Ea rase, el ingalbeni.
S-au despartit si ea s-a dus
Spre rasarit, el spre apus.

Te prind fiori privind la flori,
Vai, cand mai treci pe vechi poteci
Si vezi trecand perechi la brat
Te-opresti din drum si cum oftezi
Si chemi in gand un bland profil
Si gemi plangand nebun ca un copil.

Eu stiu cat sunt de efemer,
Un fulg in vant dar, pana pier,
Vreau sa te cant, un cantec sfant
Cum n-a sunat mai minunat
Nici pe pamant si nici in cer
Si-atata-ti cer, in schimb, ca pret
Doar sa zambesti cand, trist, pe drum
Il intalnesti pe cantaret
Tu numai cum stii sa zambesti.

(Stefan Octavian Iosif)


Un comentariu:

  1. "Eu stiu cat sunt de efemer,
    Un fulg in vant dar, pana pier,
    Vreau sa te cant, un cantec sfant
    Cum n-a sunat mai minunat
    Nici pe pamant si nici in cer" - cât de rar ne mai aducem aminte de Şt.O. Iosif...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.