TINERETEA...

Iubesc frumoasa Tinereţe,

Cu anii săi de flori,

Cu zâmbete pe a sa faţă,

Cu ochi scânteietori;

Îmi place fruntea-i coronată

De poezii ş-amor,

De dulci iluzii care iute

Se nasc şi iute mor.

Cortegiul său e din speranţe,

Din vecinice izbânzi,

Şi pulbere de aur poartă

Pe aripe plăpânzi.

Adesea e cutezătoare

Întocmai ca Icar,

Şi pân’ la soare se înalţă

În zboru-i temerar!

În totul e însufleţită

De-al geniului foc,

Şi egoismul nu găseşte

În sufletul său loc!

Pe-oriunde trece, răspândeşte,

Ca foi de trandafiri,

Cu mâinile-i îmbelşugate,

Idei şi dulci simţiri!

Să-i zică orişicum, bătrânii

Pătrunşi de reci fiori,

Ce dragă este tinereţea

Cu anii săi de flori!

( Alexandru Macedonski )