duminică, 26 aprilie 2009

Am in suflet toporasi...



Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana PRIMAVARA,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.

Contrazicându-mă cu mine insami, si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.

De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate, să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut).

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit,
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.

M-am aplecat cu inima batând,
dar când era să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.

( Magda Isanos )


2 comentarii:

  1. Din nou Magda, ce bine... Spuneam acum câteva zile că este păcat fiindcă această poetă stă undeva, în rândurile din fundul sălii de spectacol... Şi este păcat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Zambesc recitind ultima strofa, am sa pun capul pe perna gandindu-ma la ea:)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.