" Despre fericire... "

Sunt fericit

Că n-am cântat păunii.

Cântat-am mărul înflorit:

Cel ruşinându-se

De trupul gol al Lunii,

Izvorul care reînvaţă

De unde vine,

Când s-a fost născut

Şi malul sfredelit

De ţipătul durut

Pe care-l dau lăstunii.

Sunt fericit

C-am plâns ori

M-am bătut în vatră

Cu hoarda

Ploilor de piatră,

C-am încălzit

Cu sângele-mi rănit

Pământul

(Ori poate-mi încălzii

Mormântul? !),

C-am fost o trestie

Cu-ndurerată pleoapă

În aer jumătate

Şi jumătate-n apă.

Sunt fericit

C-aud cum sună-n faţă,

Prea tainic şi integru,

Un cântec drag,

Atât de cunoscut,

Şi că mă latră-n urmă

Cu cerul gurii negru

Prăpastia

Pe care zburător

O am trecut;

Că nu aurul eu număr,

Ci stelele din cer

Şi-n lacrima de lut -

Străbunii.

Erou nu sunt,

Măriri nu cer,

Sunt fericit

Că n-am cântat păunii.

( Grigore Vieru )