*** *** *** *** *** ***

Pe-a visului poteca amurgita
m-am dus sa-mi caut o iubita
cu care odinioara-am petrecut
intr-un indepartat trecut.
Dadui de casa ei
la capatul pustiu al ulitei.
In adierea vantului de seara,
paunu-i favorit mai motaia pe-acelasi ram,
iar porumbeii-n coltul lor, tacuti…
Ea, langa usa, lampa-i asezand,
Statea cu trup plapand.
Saltandu-si ochii negri, mari,
Clipirea genelor s-o-ncetine
Aproape muta ma-ntreba:
“Esti sanatos, prietene?”
Sa-i dau raspuns am vrut,
Dar graiul nostru e pierdut,
Uitat in neguri de trecut…
Si-am cugetat si cugetat nespus:
dar numele de-odinioara
aminte nu mi l-am adus.
Lacrimi luceau pe-obrazul ei durut.
Spre mine dreapta si-o intinse.
I-am prins-o si-am ramas tacut.
Vapaia lampii noastre tremurand
in boarea serii, palpaind,
Se stinse.

( Rabindranath Tagore )