joi, 2 aprilie 2009

" Am venit la tine..."



Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

(Edith Södergran)


Un comentariu:

  1. "...am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
    decît sa dispara,
    O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
    nu-mi mai trebuie nimic altceva" - aceste versuri mi-au plăcut cel mai mult, trebuie să recunosc...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.